NordNews
Avem ce spune

Alexandr Baikalov// Carne de tun sau despre oamenii pentru care R. Moldova încape într-o lacrimă…

Pe 1 noiembrie, la o secție de votare din Paris, am văzut mii de moldoveni, și mai tineri, și mai încărunțiți, moldoveni alungați de acasă de sărăcie și nevoi, oameni simpli și buni la inimă. Am văzut chipuri luminoase care-și stăpâneau cu greu emoțiile în timp ce mergeau de la masa unde s-au înregistrat până la cabina de vot. Pentru acești oameni, țara noastră încape într-o lacrimă…

Am văzut tineri care au votat pentru prima dată în viață, tineri cu mâinile crăpate de muncă. Am văzut fețe obișnuite cu ideea că nu au drepturi nici în țara lor, cu atât mai mult aici… Am văzut oameni cu teamă și în același timp, cu speranță în priviri.

Am văzut cetățeni responsabili care se temeau că li se fură voturile atunci când, timp de căteva minute, a picat sistemul informatic, am văzut oameni care veneau și filmau tot ce se petrecea în sală și când i-am atenționat că nu au dreptul să filmeze listele în care sunt date cu caracter personal, unul mi-a strigat cu ciudă: „Sunteți câinii lui Dodon!”.

Am văzut un bărbat care a ieșit din cabina de vot tremurând, deoarece aplicase ștampila „Votat” și făcuse o bifă cu pixul în dreptul candidatului favorit. Dar i-am dat alt buletin, pe primul invalindându-l, așa cum prevede legea…

Am văzut o femeie care a trecut foarte repede, scuzându-se că trebuie să se ducă înapoi la lucru.

Am văzut oameni care tremurau de frig, pentru că stătuseră și trei ore în rând, sub ploaie. Am văzut o tânără care a venit puțin înaintea orei 21 și ne-a rugat cu lacrimi în ochi s-o lăsăm să voteze. Am văzut pașapoarte pline de ștampile de la alte alegeri.

Politicienii din RM ar trebui să se uite în ochii acestor oameni și să dea socoteală pentru faptele, ba nu, pentru inacțiunile lor, de treizeci de ani încoace. Dar noi încă sperăm, noi încă mai credem…

Dumincă, am repetat de mii de ori aceleași propoziții : „Poftiți ! Scoateți-vă puțin masca, vă rog”, „Puneți-vă masca și mergeți să votați. Ștampila e în cabina de vot”…

Sunt fericit că, împreună cu colegii mei, am reușit să asigurăm alegeri cinstite și transparente în secția noastră. Și că am trăit, alături de conaționalii noștri de aici, un dulce sentiment de mândrie, o înălțătoare speranță…

În loc de PS. M-a șocat postarea unei bălțene, membră a Consiliului pentru Dezvoltare Strategică a Universității de Stat „Alecu Russo”, care a ofensat toată diaspora, insinuând că noi, cei plecați peste hotare, care trimitem anual în Republica Moldova peste un milion de euro, nu ar trebui să avem drept de vot.

Stimată doamnă, datorită diasporei, economia R. Moldova se menține la suprafață.

Încă ceva, dea Domnul să nu cunoașteți niciodată cât de dureroasă este despărțirea de familie și cât de greu este dorul de țară. De o țară pe care, cum spuneți dvs, noi, cei plecați, nu o merităm… Sau poate ea, țara în care ne-am născut, nu ne merită pe noi…?

Cred că avocatul poporului trebuie să se sesizeze pe marginea acestui caz.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata