Anatol Moraru // Când cultură nu este, puțin ce este

Un sondaj publicat recent arată că cetățenii din R. Moldova cheltuiesc pentru cultură doar 1,3 % din venituri, fapt care ne situează pe ultimul loc din Europa, în fruntea clasamentului figurând țări de top: Suedia, Marea Britanie și Germania. Aici parcă ar trebui să încheiem discuția, constatând că există o legătură directă dintre nivelul de bunăstare și gradul/volumul consumului de produse culturale. Într-un cuvânt, dacă suntem cea mai săracă țară din Europa, nu avem cum să fim lideri culturali ai continentului. Dar totul nu e atât de simplu, precum pare. În primul rând, pentru a elucida dimensional subiectul ar fi nevoie de studii economice, psihologice, sociologice, culturologice solide. În al doilea rând, problema nu trebuie pusă doar în seama basarabeanului, mai exact a capacității sale de cumpărare, pentru că statul este obligat să promoveze și  politici de emancipare culturală, să-și (i)lumineze cetățenii. Lucru pe care l-au înțeles încă în secolul al XVIII-lea  Voltaire, Diderot, Russo și alți enciclopediști francezi. Cetățeanul conectat la cultură și la știință  înțelege mai bine mecanismele comunității, reformele pe care vrea să le realizeze statul. Înțelege că, odată instruit, are mai multe șanse la un lift social.

Guvernarea actuală poate admite furtul miliardului, poate cheltui, de exemplu, peste zece milioane de lei pentru un referendum aiurea, dar nu prea găsește lei ca să majoreze europenește salariile, dându-le posibilitatea cetățenilor să-și permită o largă deschidere spre cultură. Atunci, am putea să discutăm onest despre apetența sau indiferența basarabeanului pentru/față de cultură. Deocamdată însă, în condițiile actuale, ne gândim dacă nu are dreptate D. Cantemir, când afirma că, ontologic, moldovenii nu se prea trag la carte, iar cu genetica (inclusiv cea culturală) nu te joci.   Pentru că, să fim sinceri, când are în buzunare doar 20 de lei și e pus în fața dilemei: să cumpere un ziar/revistă sau o halbă de bere, basarabeanul va alege, firește și din păcate, berea.

Când statul lasă promovarea culturii pe seama lui Șor, acesta deschide Orheiland-ul. În rest, contemplând trista stare de lucruri din R. Moldova, nu ne rămâne decât să constatăm încă o dată, aproape biblic: când cultură nu este, puțin ce este…

leave a reply