Am participat la începutul lunii la Forumul Internațional Issk Kuli: Cinghis Aitmatov și provocările contemporanietății. Lume multă, lume bună de prin China, Coreea de Sud, India, Iran, Turcia, Rusia, Germania, Lituania, Ucraina, Armenia, Spania, Italia, Emiratele Arabe Unite, Kazahstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Moldova și tot așa… Patru zile de dialog cultural de mare densitate. Dar, pe alocuri, și mici dispute… politice.
Marina, poetă din Moscova, îi demonstra lui Vahram, jurnalist din Erevan, că datorită bazei militare rusești din Gyumri armenii se simt în siguranță. Delicat, precum un un cavaler de treaba, Vahram îi demonstra că, de fapt, e vorba de o înțelegere mutuală, care e profitabilă pentru ambele părți. Marina insista, remarcând rolul dintotdeauna mesianic și civilizator al rușilor în Caucaz. La un moment, lui Vahram îi sare țandra: „Doamnă, dacă vă retrageți din Armenia, faceți un bine tuturor, or, în rază de o mie de kilometri n-ar mai rămâne nici un rus.” Discuția lor geostrategică s-a încheiat aici, întrucât, iritată, Marina a părăsit baricada. Mai apoi, Vahram deplângea faptul că rusoaica se implică în politică: „E o poetă foarte bună, ce nu-i ajunge?”
Anatol Moraru // Carnet cîrgîz (I)
