Se produce impresia că niște forțe malefice tulbură voit (din umbra) lucrurile în R. Moldova. Astfel, basarabenii, care au mai rămas în țară, trebuie să se confrunte aproape zilnic cu un spectru larg de probleme create, în mare, de o guvernare nesătulă de averi: facturi care depășes însumate dimensiunile salariilor modeste, dublele standarde în justiție și politică, nesguranța în ziua de mâne etc. Pe lângă aceste griji multe, cetățeanul mai este constrâns să facă alegerea vectorilor de dezvoltare a statului : european sau euroasiatic (Rusia). În cazul gravitației spre Rusia, care a devenit un stat nociv pentru R. Moldova, parcă ar fi indicat să explicăm această paradoxală opțiune prin parabola cu Moise care a făcut 40 de ani turism prin nisip cu evreii scoși din Egipt, așteptând să moară ultimul cunoscător al robiei. În cazul nostru, ziceam, această furmoasă definiție a geneticii sclaviei nu ține, întrucât, deși, încetul cu încetul, pleacă la Domnul generațiile care au cunoscut comunismul, atracția față de Rusia lui Putin nu scade. Dimpotrivă, mulți dintre tinerii născuți după 1990, sunt gata (și prin jocul mârșav al unor lichele dodoniste) să cadă în îmbrățișările Moscovei.
Vectorul pro european a fost compromis de o guvernare pedistă, care după ce s-a tot jucat cu apropierea de Europa, furând cu nemiluita, a decis, iată, nici mai mult nici mai puțin, să devină pro Moldova. Ce ar fi de făcut? O idee interesantă, pusă recent în circulație, este că nu trebuie să mai așteptăm degeaba promovarea și concretizarea modelului european de la clasa noastră politică impotentă, ci să ne europenizăm chiar noi, cetățenii, și în felul acesta să ne realizăm visul de intrare într-o familie europeană, ca să cunoaștem pe viu supremația legii și bunăstarea. Bună idee, dar cum să te europenizezi însă, când întreaga mașinărie a propagandei oficiale și a opoziției dodoniste, șoriste și usatiste promovează ideia apropierii de Rusia?
Nu știu, dar mi se pare că lucrurile s-ar schimba cumva, dacă măcar câte 8-10 gospodari din fiecare localitatear putea să aibă posibilitatea să viziteze cel puțin un stat european, ca să se convingă, dacă mai aveau dubii, încotro trebuie să mergem.
