NordNews
Avem ce spune

Anatol Moraru // Despre gradul de hoție din R. Moldova

În anii de studenție, cînd eram tînăr, frumos și deștept, am avut fericita ocazie să fac parte dintr-un detașament de studenți-eminenți ai Institutului Pedagofic de Stat „Alecu Russo” din Bălți, care au plecat în vara lui 1982 în vizită de lucru în Republica Democrată Germană, la invitația Universității „Humboldt” din Berlin. În cele 32 de zile de aflare în spațiul german, declarat socialist, am trăit mai multe șocuri, întrucît am cunoscut live o altă civilizație, decît cea din URSS. Ar fi cazul mai multor arheologii în memorie, dar am să mă refer la un singur episod relevant. Eram în Berlin și peste două zile urma să ne întoarcem în RSS Moldovenească. Comandirul detașamentului ne-a permis să facem singuri ceea ce astăzi se numește galant shopping.  Am ieșit dis-de-de-dimineață în oraș și ne-am oprit mirați în fața unui magazin de fructe și legume. Magazinul se deschidea la orele 8.00, dar în fața lui, pe trotuar, erau deja lăzi cu fructe și legume proaspete, aduse, se vede, de producători. Colegii mei erau pe cale să  înnebunească: cum se poate să stea așa, fără pază, niște lăzi pline și să nimeni să nu le fure. Era expresia mentalului omului sovietic în toată frumusețea ei, or, în URSS se fura. Fiindcă salariile erau mizere, se fura de la uzină și fabrică, se fura din colhoz și sovhoz, se fura din  instituții etc. Ce-i drept, nu cu milioanele și miliardele, cum o fac astăzi guvernanții și oligarhii. Erau foarte populare vorbe de duh de genul: „La colhoz pe dealul mare/ Cine fură, acela are” sau „De unde lucrezi, de acolo te hrănești”.
Uitîndu-ne acum în jur, trebuie să constatăm că genetica avariată își spune cuvîntul. Cu toate că guvernările au aprobat formal strategii și planuri de luptă cu corupția, cu toate că instituțiile europene și americane au dat bani buni pentru reformarea justiției, ca să să prindă mai harnic hoții, au dat granturi ONG-urilor ca să se implice, cu toate că nu-i om care să nu fi cunoscut un act de hoție, cu toate că, la mai toate protestele de amploare, sloganul „Jos Mafia!” a devenit un hit, nimic aproape nu s-a schimbat.  Și nu are cum, or gradul de percepție și de condamnare al hoției este aproape la nivelul plintei.
Două sunt, de regulă, explicațiile unui cetățean al R. Moldova, cînd este reținut în flagrant. Întrebat fiind de ce-a furat, el răspunde obijduit: „Dar ce numai eu fur?” și „Unii fură cu vagoanele, dar pe mine mă judecați pentru o gîscă sau un sac de popușoi”. Adică,  nimeni nu percepe actul de hoție drept o crimă, regretul ține doar de că a fost prins anume el. Sistemul de valori din RM este puternic defectat. Supermanul basarabean nu este astăzi cetățeanul cinstit, harnic, bun gospodar, cu verticalitate, cu dragoste de oameni și de țară, ci băiatul șmecher, care se descurcă, care este maestru în ale combinațiilor, schemelor de căpătuire și ale furtului. Exemple ar fi cîte frunze și iarbă, de unde și mă tem că acest pămînt dintre rîuri nu mai are viitor.
Ce-i de făcut? Nu știu. Credeam și eu că o soluție ar fi să treacă DNA Prutul, dar pesedistii români au avut grijă ca Laura Kovesi să fie debarcată și acum guvernanții noștri pot să viseze în continuare frumos castele, mașini, palmieri și plaje. Mă gîndeam la europeni, dar aceștia s-au trezit tîrziu de tot.
Nu-mi rămîne decît să exclam eminescian: „Unde ești tu, Țepeș Doamne….” Mai ales, cînd mă gîndesc la prețuirea epocii lui Țepeș, realizată de Petre Țuțea: „Ce vremuri erau. Dormeau cu punga de aur sub cap și se temeau să n-o fure de la ei înșiși, ca să nu le bage țeapa în c.. „

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata