Când vorbim despre plagiat, majoritatea oamenilor culți sunt înclinați să transporte discuția spre zona furturilor literare, adică atunci când un personaj preia cu bună știință fără să citeze pasaje, fragmente sau bucăți din opera altcuiva. Există însă și plagiate în ale politicului.
Voi invoca doar două exemple grăitoare. Oamenii care au trăit sub comunism își mai amintesc cum pe fațada oricărui club sătesc sau orășenesc atârna o celebră citată din opera nemuritoare a conducătorului proletariatului mondial – tovarășului Lenin: „Arta aparține poporului!”, lozincă care umezea ochii cetățenilor extaziați de adâncimea genială a înțelepciunii lui Vladimir Ilici.
În fond însă, cei care l-au citit pe Goethe stiau, că, de fapt, cu mult mai înainte de Lenin, genialul neamț spunea: „Poporul… trebuie să aibă propriile sale legi, propria sa artă”. Observăm fără microscop că Vladimir Ilici a împrumutat / plagiat, se vede , de la Goethe și nu este deloc, deloc original, cum credeau milioanele de comuniști cu puține lecturi.
Renato Usatîi și-a tras pentru formațiunea sa Partidul Nostru un slogan bățos: „Sila v pravde”, preluat cu știința din gura unui personaj din filmul „Brat 2”, al lui Serghei Bodrov – juniorul. Se pare că nici Bodrov, nici Usatîi nu au auzit de predicatorul, reformatorul ceh Jan Hus, care spunea: „Adevărul cucerește totul!”.
Plagiem, furăm citate, băieți, dar mai și citim…
