Breaking News

Anatol Moraru // Despre preoți fără evlavie

Vreau să excludem din start în mica noastră discuție despre preoții de azi  trei evidențe.

Primul  lucru de omis este reiterarea ideii că mai înainte, în perioada interbelică, satul românesc se fundamenta în existența sa social-spirituală pe prestația deosebită a patru actori/factori:  primarul, preotul, profesorul și gospodarul. Într-adevăr și din păcate, astăzi satul este cu totul și cu totul altfel și că acești factori nu mai influențează în totalitate viața socială, politică și spitituală a localităților rurale.

Un alt lucru este că, firește, nu toți preoții sunt păcătoși. Adevărul că sunt preoți chemați, cu har,  și făcuți, reciclați, rămâne valabil.

Și în fine, un al treilea lucru  – că tagma preoțească poate fi judecată doar de Dumnezeu și nu și de noi, enoriașii.

Săptămâna aceasta două eveniente au șocat publicul creștin din republică.

Preotul Ghenadie Valuță, de altfel, un personaj foarte vocal, umblat pe la anumite televiziuni, unde apără cu fermitate valorile familiei tradiționale și alte idei creștine, a legat cu un lanț un câine neblagorodnic de Dacia Duster din dotare și l-a târât pe asfalt, ca să-l scoată din localitate. Se pare că atitudinea creștinească față de cel mai bun prieten al omului nu face pate din sistemul de valori al preotului Valuță. Mai mult, se vede că, ieșind din biserică, fața bisericescă se dezbracă nu doar de odăjdii, dar și de calitățile care trebuie să   fie caracteristice oricărui om de treabă.

Preotul de Ioan Zicu de la Șalvirii Vechi, Drochia a boxat convingător în timpul unei înmormântări cu o rudă a răposatei, pentru că acesta, îndeplinind ultima dorință a decedatei, a chemat un preot din alt sat să oficieze trista ceremonie. Asta și pentru că preotul Zicu are reputația de scandalagiu și iubitor de vizitat conținutul butoaielor.  Preotul Zicu gândește, se pare ca și mulți alți slujitori ai bisericii,  preoțirea ca pe un business și evident că s-a enervat omul în sutană că i-a scăpat o afacere profitabilă – o înmormântare. Rămâne ca Mitropolia Moldoveu să se lămurească cu acești doi angajați.

Trebuie să constatăm că, din păcate, în aceste vremuri tulburi biserica, care ar fi trebuit să rămână poate singura instituție chemată să aducă liniștea în sufletele oamenilor, n-a putut rezista ispitelor.

Cum altfel să fie, când preoții de toate rangurile văd în ce lux trăiește patriarhul Chiril, știu cum a făsut afaceri de miliarde cu tutun și alcool. Cum să fie altfel, când  mitropolitul Vladimir a renunțat la ideea introducerii orelor de religie în școală, doar pentru că, după cum se spune, ar fi primit cadou un SUV de la Filat. De ce  subalternii lui ar refuza să se plimbe în automoble scumpe?

Ar fi multe de zis, ne vom rezuma însă la doar a spune că emblematic/caracteristic  pentru  biserca actuală ar fi  episodul pe care îl poți vedea în multe localități din republică. După încheierea slujbei, preotul urcă în BMV sau Mercedes și pleacă spre Casa lui, iar enoriașii frământă sub  ciubote sau galoși glodul spre  căsuțele lor.

leave a reply