Anatol Moraru // Dodon e Trump-ul nostru

De două zile pline, presa mass-media internațională dezbate aprins rezultatele summit-ului de la Helsinki dintre președintele SUA Donald Trump și cel al Rusiei, Vladimir Putin. Amănuntele privind conținutul  conversaţiei tet-a-tet între cei doi președinți vor apărea, se vede, peste ceva timp, dar majoritatea jurnaliștilor, analișticilor, comentatorilor, observatorilor, oamenilor politici au remarcat deja prestația slabă a președintelui SUA la conferința de presă, ce a încununat întîlnirea. Trump a fost derutat, nesigur, speriat parcă de ceva. Ceea a produs explozia de indignare a esteblishmentul american însă, și nu e vorba doar despre tradiționalii oponenți democrați, dar și de nume grele din rîndul republicanilor, a fost reacția președintelui american la întrebarea jurnalistului despre dacă l-a întrebat pe Putin cu privire la imixiunea Rusiei în alegerile din SUA. Ingerința fusese confirmată anterior de Dan Coats, directorul Serviciilor de informaţii americane, care afirma că Rusia se face responsabilă de „tentative intense, în curs” pentru subminarea democraţiei din Statele Unite.

Trump a răpuns ca un bleg – Putin neagă acest lucru și el nu are cum să nu-l creadă: „Am încredere în ambele părţi. Am încredere în oamenii mei din serviciile de informaţii, dar vă pot spune că preşedintele Putin a fost extrem de puternic în negarea acuzaţiilor”. Mai mult, el a început să denigreze/ridiculizeze propriile servicii secrete, lucru pe care nu l-a făcut pînă acum nici un președinte american în prezența unui președinte străin, pe care clasa politică îl consideră dușmanul Americii. Intervenția nervoasă a lui Trump a fost calificată drept trădare de stat. The Wall Street Journal consideră că: „Explicaţia plauzibilă este că Donald Trump nu poate depăşi furia asociată acuzaţiilor criticilor săi că victoria sa electorală se datorează interferenţelor ruse”, iar fanii conspiratologiei consideră că la mijloc e existența unor materiale compromițătoare cu care Putin îl șantajează pe Trump.

Președintele nostru venerat, Igor Dodon, care iubește să pupe mai toate zonele lirice ale lui Putin, a făcut-o și el boacănă. La conferința de presă, susținută după întîlnirea oficială cu președintele Macedoniei, Gheorghe Ivanov, Dodon a ținut mai întîi să i se laude omologului său macedonian că: „R. Moldova a obținut statutul de observator al Uniunii Euroasiatice.” Apoi, la întrebarea unui jurnalist despre cum văd ambii președinți soluționarea diferndului transnistrean, al nostru ca bradul, în loc să  mulțumească lui Gheorghe Ivanov că Macedonia, care, iată, a fost invitată să înceapă negocierile pentru a deveni membru NATO, a votat la Adunarea Generală ONU pentru retragerea trupelor ruse din Transnistria, a ținut să-și exprime dezacordul. Am să reproduc integral alocuțiunea lui Dodon, în speranța că veți trăi profunde satisfacții intelectuale: „Însă, în opinia mea, declarația, rezoluiția, recentă a Organizației Națiunilor în această problemă, a OSCE-ului, a NATO nu vor duce la favorizarea și simplificarea dialogului în rezolvarea problemei transnistrene. Este un pas de pear, întreprins de partidul de la guvernare, și acest lucru nu va facilita nici într-un fel dialogul nici cu cei de la Tiraspol, nici în formatul 5+2 pentru a rezolva problema transnistreană. Vor trece alegerile  parlamentare, va fi o nouă majoritate parlamentară, va fi un nou guvern, nu pro Europa, nu pro NATO, nu pro Uniunea Euroasiatică, la sigur, un guvern pro Moldova, care, cu o abordare pro statalistă, pragmatică, echilibrată, va găsi soluții politice și pentru această problemă”. Nu știu dacă Gheorghe Ivanov și-a făcut cruce, dar Putin la sigur îi va spune „Maladeț, Igor!”

Pitorescul situației mai stă și în reacția inexistentă a partidului de la guvernare la afirmațiile neortodoxe, geopolitic vorbind, ale președintelui Dodon.

Senatorul republican Bob Corker, preşedinte al Comisie pentru relaţii externe, a declarat că liderii din Congres caută cele mai eficiente soluții, pentru a putea diminua daunele aduse de întrevederea lui Trump cu Putin: „Încercăm să ne dăm seama care ar fi modul adecvat de a replica. Ştiţi că preşedintele poate provoca mai multe pagube în 15 minute la o conferinţă de presă decât putem noi repara în şase luni de adoptat rezoluţii”.

La noi însă, după cum se vede, sunt codri verzi de brad și cîmpuri de tăcere pedemistă,  așa încît, vrei, nu vrei, te vizitează bănuiala: „Da oare Dodon cu Plahotnic nu sunt frați…politici?”

Explicație: Punerea alături în acest material a președintelui Trump și Dodon nu se datorează similitudinii de greutate geopolitică, ci faptului că ambii au ales, „îndemnați” de Putin, să devină actorii unor momente penibile, cu consecințe nefaste pentru propriile țări.

leave a reply