Treptat, națiunea dintre două râuri își revine din bețiile începute în seara lui 31 decembrie și, până a cădea iarăși între butoaie de la Crăciunul pe vechi până ușor dincolo de Bobotează, încearcă să se dumirească pe ce lume se află și pune întrebări guvernării.
Norodul ar vrea să știe, acum în 2020, unde-i, totuși, miliardul furat? Apoi, de ce Aeroporul Internațional Chișinău trece din mână în mână, precum un personaj de origine feminină cu responsabilitate socială minimă, vorba dulce a lui Putin? Pe urmă, unde-i jumătatea de milliard de dolari pe care rușii se jurau că o vor investi în dezvoltarea infrastructurii R. Moldova? Și de ce, dacă Igor Nicolaevici, de sinceritatea căruia nu avem cum să ne îndoim, afirmă că n-a știut nimic despre expulzarea profeosrilor turci, Erdogan îi mulțumește pentru această extrădare? Mai mult, cu ce ocazie despoticul președinte turc îi cere lui Dodon să intervină în problema prelurăii de către oficialitățile de la Ankara a sistemului de licee moldo-turce “Orizont”? Am putea ști cât vor plăti de această dată turcii pentru înțelegere? Poporul, fie și încă oleacă mahmur, ar vrea să știe dacă e adevărat că în R. Moldova vor veni intructori turci ca să-i învețe pe ai noștri polițiști cum să înăbușe manifestările stradale. În genere, de ce președintele nostru, care afirma în felicitarea de Revelion, că cetățenii R. Moldova respiră doar aer democratic, nu-i iubește pe liderii occidentali, ci pe președinții autoritari ai Rusiei, Belarusului, Turciei, Chinei etc? Se pregătește și el să devină un mic sultan?
Înțelegem că trăim într-o lume care tinde să comunice, să dezvolte relații temeinice, dar cum e, la urma urmei, să promovezi cu înfocare statalistă cultul lui Ștefan cel Mare și să te poclonești lui Erdogan? Or, când ești președintele unei țări mici, trebuie să ai o mare demnitate.
Anatol Moraru // Dodon promovează cultul lui Ștefan cel Mare, dar se poclonește lui Erdogan
