Anatol Moraru // Exerciții de prestadigitație sau despre prețurile la carburanți

Ieri, Agenția Națională pnetru Reglamentare în Energetică a R. Moldova (ANRE) a anunțat o ordinară majorare a prețurilor la carburanți, scumpire determinată, în motivația managerilor instituției, de fluctuațiile prețului la petrol de pe piața mondială. Dar, după scurt timp, cei de la guvernare s-o fi gîndit, se vede, că și așa au destule probleme pe cap, astfel că independenta ANRE a dat zadnii hod și prețurile au rămas neschimbate. Nu sunt un expert în domeniu, nici șofer înrăit, dar nu am cum să nu-mi exprim cîteva nedumeriri. Managerii de la ANRE primesc salarii de zeci de mii de lei tocmai pentru a se conduce doar de litera legii și pentru a fi independenți în deciziile lor, care trebuie să fie justificate și convingătoare. Mai înțeleg și faptul că, Dumnezeu a ales să locuim pe-un picior de plai și pe o gură de rai, dar unde nu este petrol. În consecință, suntem nevoiți să importăm carburanți din afară, devenind dependenți de flexibilitatea prețurilor la barilul de petrol de la bursele mondiale. Aceasta este, de altfel, cum spuneam și explicația beton a ANRE-ului pentru nemulțumiții de majorările în lanț.
Bine, dar ceva nu se leagă. În primul rînd, de luni bune leul național se întărește față de dolar, valută cu care cumpără importatorii marfa și, logic vorbind, ei ar trebui să vîndă benzina și motorina mai ieftin, nu? Apoi, în al doilea, nu știu cum se face, dar scumpirile se întîmplă de multe ori sezonier, tocmai cănd agricultorii sau alți beneficiari au nevoie cel mai mult de carburanți. Și în fine, prețurile scad cu 10-20-30 de bănuți, dar, după două săptămîni, cresc cu tocmai 50-60-70 de banuti sau chiar și cu un leu. Astfel, importatorii, dar și guvernarea, nu numai că recuperează efectul ieftinirilor, dar și înregistrează profituri considerabile, care ajung în buzunarele personale, dar, nu știu de ce îmi vine să cred, și în fondurile campaniilor electorale.
Mi se pare că suntem în fața a încă a unui mecanism de jecmănire șmecheră a cetățenilor motorizați, iar exercițiile de prestadigitație ale managerilor de la ANRE sunt determinate de cu totul alte rațiuni decît legile economiei de piață. Poate a venit timpul să claxonam?