În ziua de 10 august 1953 în URSS s-a produs o mică revoluție. Lui Nikita Sergheevici Hrușciov i s-a raportat despre o metodă rapidă de a edifica pe bandă rulantă blocuri de locuit cu 5 etaje. Astfel, o asemenea clădire putea fi construită în doar 13 zile.
Se știe că Stalin nu construise mai nimic în timpul domniei/tiraniei lui. Așa că oamenilor sovietici, nevoiți până atunci să-și ducă traiul prin „komunălci”, „bărăci” și alte șoproane adaptate pentru locuit, accederea în propria locuință, fie și cu veceu și baie împreună, cu coridor minuscul, cu bucătărie mică, cu camere înguste, fără balcon, li se părea o adevărată minune. Mai întâi în Moscova, apoi pe întreg teritoriul URSS, asemenea cartiere de „hrușciovki” au devenit o realitate.
Experții avizați susțin că, odată cu apariția „hrușciovcelor”, omul sovietic a devenit relativ mai liber, mai temerar în gândirea și în atitudinea sa față de regim. Pentru că putea deja să critice în bucătărie guvernarea, fără să se teamă că va fi pârât. Or, în condițiile când 7-8-9 familii locuiau într-o „baracă”, în care pereții ce-i despărțeau erau din cuverturi sau cearșafuri înșirate pe frânghie, din carton sau placaj, unde orice strănut era auzit clar de vecini, să spui o vorbă de ocară împotriva regimului bolșevic însemna să te expui riscului de a ajunge în pușcărie, lagăr sau în fața plutonului de execuție. Pericolul de a fi denunțat era enorm. Vorba lui Serghei Donatovici Dovlatov: „Сталин, безусловно, тиран. Но кто написал 4 миллиона доносов?”.
„Hrușciovcele” mai stau și astăzi prin orașele fostului imperiu…
Ca să ne justificăm această mică incursiune în istorie, ne vom întreba retoric: de ce basarabenii noștri, tineri și bătrâni, care trăiesc astăzi în case sau apartamente spațioase, nu sunt liberi în acțiunile lor? Cine sau ce îi împiedică să lupte pentru viitorul lor și al copiilor? Doar nu stă nimeni cu pistolul la tâmplă și-i impune să voteze pentru Șor, Dodon sau Palhotniuc, personaje care ne duc în neunde? E încă viu robul din omul nostru, se vede.
