Spunea cineva foarte inspirat că doar o nație de „negustori” poate face filosofie. Se referea, în primul rând, la extraordinara pleiadă de filosofi germani: Kant, Fichte, Shelling, Shopenhauer, Hegel, Nietzsche, Husserl, Lipps, Weber, Heidegger, Scheller, Frege. Asta pentru că, pe de o parte, oamenii bogați („negustorii”) au timp și resurse pentru a face filosofie, cultură, literatură și multe alte lucruri înălțătoare, dar, pe de altă parte, și posibilitatea de a gândi și acționa liber, fără a depinde de mofturile sau plafonările puterii.
Astfel, putem afirma cu certitudine că alegeri libere pot fi organizate doar înt-o societate de oameni bogați. Astfel de alegători nu pot fi mituiți sau amăgiți de partide, candidați, guvernare cu promisiuni goale, întrucât au destui bani ca să decidă singuri pentru cine votează.
Moldova este o construcție care are o peliță de oameni foarte bogați, un număr relativ modest de cetățeni din clasa de mijloc, aproape un milion de pensionari și bugetari și încă multă altă lume săracă, care depinde de mila guvernării. Oamenii săraci, se știe, pot fi cel mai ușor corupți electoral. Guvernarea le promite majorări de salarii și pensiii, partidele politice le dau grecică, tușonkă, tăieței, zahăr, 50/100 de lei, șlepci, tricouri, fulare, pâine ieftină, „vin pentru ezdovoi”, mai și flatându-i că „poporul e înțelept și știe Măria Sa cum să aleagă”. În consecință, cetățenii aburiți votează exact precum mama mioriței și părintele berbecuțului.
Recent, un post de televiziune național a dat imagini cu alegători, care, întrebați pentru cine intenționează să voteze, spuneau: Șor, Plahotniuc, Dodon, pentru că aceștia măcar „le dau ceva”. Pe bravii alegători nu-i interesa defel de unde iau acești trei crai de la răsăritul roșu bani pentru pomenile electorale. „A nahren nam znati otkuda oni berut denghi”, cum zicea un personaj feminin, zâmbind cu patru dinți din aur ieftin.
În acest context, mesajul celor de la ACUM, de exemplu, nu are cum să prindă foarte tare într-o comunitate compusă din indivizi pe care-i doare mai jos de radiculită că au fost furați până la lengerie, iar acum, până la 24 februarie, li se vor da niște firimituri. Care luptă, domnilor, doamnelor și domnișoarelor, cu corupția, care stat de drept, care libertate de a alege, care bunăstare și/sau avere obținută onest, care relansare a economiei? Peste tot și peste toate planează o formulă tâmpită, enunțată rânjit de tâmpiți: „O furat, dar ne dă și nouă”.
Ca să înțelegem în ce fund de țară ne aflăm și cât de corecte și transparente vor fi alegerile parlamentare de la noi, imaginați-vă că Angela Merkel împarte alegătorilor nemți crenvuști și bere bavareză, Macron distribuie francezilor baghete, flomaj și vin de Burgundia, iar Theresa May îl cheamă pe Stas Mihailov ca să cânte electoral și gratis englezilor „Dlya tebea”.
Și, firește, toți trei să afirme ulterior, fiecare pre limba lui, că „aceste alegeri au fost cele mai curate”.
