NordNews
Avem ce spune

Anatol Moraru // Înapoi – în viitorul comunist

Intrăm binișor de tare în campania electorală și formaținile politice aspirante la fotoliile de deputați în Parlament își arată mușchii, organizând, care mai de care, mitinguri și proteste în Pia’a Marii Adunări Naționale (PMAN), numărând cu microscopul prezența concurenților elctorali la manifestările acestora și majorând cu telescopul numărul propriilor membri și simpatizanți aduși în piață. De, vorba bancului, cum e țara, așa-s și partidele politice și campania lor electorală.
 
Duminică, 18 noiembrie, socialiștii și-au  tras și ei un fel de miting în PMAN la care, bineînțeles, au adoptat și 10 obiective electorale, promisiuni cu care socialiștii mizeză să câștige majoritatea înviitorul parlament.
 
Trebuie să vă spun că urmăresc cu lunetă de alegător care-i pasă manevrele formațiunilor politice aborigene, precum și conținuturile manifestelor lor electorale, pentru că, nepatetic vorbind, chiar ne aflăm într-un moment crucial al scurtei istorii a R. Moldiova. De unde și apreciez, ca orice om normal, intențiile/prestația partidelor care se angajează să producă această smulgere din mlaștina corupției, incompetenței, aservirii intereselor străine etc., indiferent pe ce eșichier politic se poziționează. Așa încât, dacă socialiștii vor să scoată țara la limanul fericirii, de ce să nu prețuim ideea…
 
Însă, dacă te ostenești să citești cu atenție obiectivele electorale ale PSRM, vocalizate în PMAN, ai impresia că tovarășii socialiști intenționează să ne întoarcă înapoi… spre viitorul comunist, care așa și nu s-a mai întâmplat în defuncta URSS.  Promisiunile pe care le fac socialiștii sunt fie pentru bolnavii mintali, fie pentru lumpeni, fie pentru lichele, fie pentru extratereștri, fie…  PSRM promite salarii de 600 de euro și pensii de 300 de euro, pensii, comparativ, grase, care să mai și fie obligator indexate de două ori pe an (apropo, dar de ce dragi fani ai Kremlinului nu calculați salariile în ruble rusești, că încolo, în Federația Rusă și în Uniunea Econimică Euroasiatică vreți să duceți R. Moldova, nu?). Dragi tovarăși cu drapele și șlepci roșii, voi în care țară trăiți? De unde, nestimabililor atâta bănărit, când economia e pe butuci? De unde veți lua euro ca să promovați politici sociale comuniste: medicină pe gratis, învățământ pe gratis? Or, până și țările bogate, precum Franța, de exemplu, care înclină spre un soi de socialism prin programele sale de asistență socială, nu-și permite acest lucru.
 
Au socialiștii în staff-ul lor vreun om care mai judecă, în stare să le explice cum funcționează legile istoriei, că nu poți întoarce roata istoriei?  Se observă o bâlbâială pe toate segmentele. În politica externă, socialiștii optează pentru  dislocarea concomitentă a fundului în două luntri: drujba cu Rusia, intrarea triumfalică în Uniunea Euroasiatică, dar și, deopotrivă, colaborarea strânsă cu Uniunea Europeană. Asta după ce vor închide Oficiul NATO de la Chișinău. Președintele Dodon soluționează de doi ani diferendul transnistrean, adică îl pupă pe Krasnoselski în zonele lirice și tot degeaba. Acum, socialiștii își propun din nou să-i ducă în brațe pe separatiști, cu tot cu armata rusă de la Tiraspol, încă patru ani. În schimb, vor interzice partidele unioniste și, pentru ca poporul cu pantalonii rupți mai jos de radiculită și cu ciornoziom sub unghii să fie fericit în deplinătate, în școală se va preda obligator „Istoria Moldovei”.
Apoi, socialiștii, care provin din comuniștii fără nici un Dumnezeu, promit că vor apăra Ortodoxia. Mai bine ar fi să apere Biserica de propriii slujitori, care, prin apatența pentru lux, pofte și plăceri lumești, și implicarea în politică, fac mai mult rău Bisericii decât toți dușmanii închipuiți de socialiști luați împreună.
 
Și, cireașa de pe tort, socialiștii jinduiesc neapărat republică prezidențială, ca la Putin. Igor Nicolaevici Dodon a demonstrat atâta impotență managerială în cei doi ani de aflare în scaunul perzidențial, încât nu știm ce viagră politică i-ar mai putea ajuta să devină un președinte puternic…
 
Cine știe, poate dacă aceste obiective/promisiuni electorale ar avea niște suporturi (economice, sociologice, geopolitice) concrete, le-am putea considera demne de atenție. Așa însă, ar trebui să le calificăm mai degrabă drept caligrafii populiste, expresii ale dragostei sezoniere față de popor, într-un cuvânt, minciuni electorale care se spun cu dulce guriță o dată la patru ani.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata