În R. Moldova a fost înregistrat primul deces provocat de COVID-19. Victima virusului este o femeie de 61 de ani care se întorsese recent din Padova, Italia, iar la 11 martie a fost internată la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase “Toma Ciorbă”, după care a fost transferată la Spitalul Republican “Timofei Moșneaga”.
În legătură cu acest eveniment deosebit de trist am vrea să spunem următoarele. Din păcate, guvernarea a dat naștere unei fobii față de toți cei care se întorc mai ales din Italia. Inițiatorul acestei atitudini regretabile este chiar președintele Dodon care, ne amintim, și-a înterupt vizita la Moscova și, revenit la Chișinău, a dezvăluit în cadrul unui briefing numele și prenumele femeii infestate cu CORVID -19, lucru care ar trebui pedepsit prin lege. Ștafeta “italianofobiei” a fost preluată de prim-ministrul Chicu. El acuzat de “iresponsabilitate totală” o moldoveancă infestată, care ar fi fugit, chipurile, dintr-un spital din Bergamo și și-a pierdut cunoștința în avionul spre Chișinău, fiind internată imediat după aterizare. Ambele cazuri de “iresponsabilitate”, “monitorizare” furios de Dodon șI Chicu, au stârnit aversiunea dodoniștilor vărsată pe rețelele de socializare.
Stimabililor, o fi fiind oarecum vinovați oamenii aceștea, dar, nu vă grăbiți să-i crucificați, încercați să-I înțelegeți. Or, nu guvernările impotente au forțat de la ‘95 încoace aproape un milion de moldoveni să plece peste hotare ca, muncind la negru, să-și poată întreține familiile? Aceștia au împrumutat dolari și euro la procente, ca să plătească intermediari dubioși, au ajuns, trecând prin suferințe de nedescris, în Italia, Grecia, Portugalia, Spania etc, și-au găsit cu greu locuri de muncă, au început să trimită anual peste un milliard de dolari, completând bugetul R. Moldova, bani din care mai marii zile au furat cu hărnicie și regularitate. N-au cerut și nu li s-a dat nimic de la acest stat. Și acum, când a venit nenorocirea peste ei, Dodon și Chicu îi mai și ceartă ca pe niște delincvenți.
Domnilor socialiști și pediști, dar nu e oare iresponsabilitate totală să organizați alegeri la Hâncești pe timp de ciumă? Nu e o iresponsabilitate totală să vă uitați liniștit cum se dublează și se triplează în magazine prețurile la produsele de primă necesitate? Nu e o iresponsabilitate totală să-i obligați pe toți sa stea acasă, dar să nu elaborați regulamente sau mecanisme de salarizare, compensare în aceste situații extreme, încât cetățenii să nu fie afectați și psihologic? Lista întrebărilor retorice e lungă …
