Anatol Moraru // Mulți… dar deștepți

Distribuiti mai departe...
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Despre profesori se discută la noi în două registre. Unul, eminamente emoțional, când învățăceii mulțumesc sezonier prin vocea celentanică a lui Ion Soroceanu „iubiților învățători” pentru anii de școală edenici, pentru că i-au cultivat, mai și încărcându-le brațele cu crizantemele albe ale recunoștinței. Altul, mai trist, aproape supărat, în care profesorii sau membrii comunității își/le deplâng soarta tristă.  După ce au făcut facultăți, după ce au modelat mințile și sufletele mai multor promoții, se bucură astăzi de un salariu insignifiant, pentru care profesorul din occident, jignit în al lui cont bancar, s-ar porni să dea foc guvernului.

Nu putem zice că guvernarea actuală nu se îngrijește de bunăstarea profesorilor, dar o fac insuficient, cu țârâita. Când le majorează salariile derizorii cu 11 la sută, când cu 8 la sută, adaosuri care sunt imediat înghițite/anulate de inflația în floare. În consecință, reputația socială a profesorului e slabă precum o vacă colhoznică ieșită din iarnă. Absolvenții de liceu nu se înghesuiesc la specialitățile pedagogice, iar tinerii specialiști nu se încumetă să descalece în vreun spațiu rural, mai ocolit de civilizație,  din cauza salariului pigmeic și a condițiilor de trai austere.

Am participat astăzi la o întrunire la care a fost invitat și Secretarul general al Ministerului Educației, Cercetății și Culturii, Igor Șarov, unul din capetele luminate ale acestui mega minister. Discuția a satelizat în jurul problemelor cu care se confruntă învățământul. Înaltul funcționar ne-a povestit, destul de convingător, de altfel, despre eforturuile, politicile și strategiile instituției întru a face viața profesoruului cât mai frumoasă. Se preconizează înlesniri, facilități, majorări ponderabile pentru tinerii specialiști, adoaosuri pentru profesorii din sistem, adoptarea unei legi a salarizării și alte mecanisme care să lucreze pentru imaginea albă a profesorului, pentru gradul de seducție social-economică al profesiei. Altfel spus, dă Doamne să fie așa, că ar fi bine.

Și totuși, cel mai bun scenariu pentru resuscitarea învățământului de toate nivelele ar fi, nu descoper continente, alocarea de reurse financiare  substanțiale pentru majorarea  salariilor profesorilor.

Prin anul 1992, dacă nu mă înșeală memoria, nu știu prin ce minune guvernamentală profesorii din școli au început să aibă un salariu de două ori mai mare decât universitarii. În acea vară am avut o admitere de vis: 34 din cei 50 de candidați înmatriculați absolviseră școala medie cu medalie de aur.

Așa că majorați, scumpi guvernanți, salariul și va crește mecanic greutatea profesiei. Profesorii nu vor mai pleca pe aiurea, când vor avea un salariu de cel puțin 10 mii de lei, iar absolvenții de liceu vor îmbrățișa profesia de pedagog pentru că va fi bine plătită, or, că specialiști în drept și economie avem, slavă Domnului, pentru câteva secole înainte, ca să exagerez puțin.

A fost luată doar decizia să li se mărească primarilor salariile cu 50 la sută. Foarte bine, deci se poate, chiar dacă înțelegem că ei sunt actori de importanță în campania electorală. Trebuie înțeleasă și ezitarea doamnei ministru când zice că… „profesorii sunt mulți”, n-ajug bani și pentru ei. Cred că ar fi bine să se găsească surse financiare, pentru că profesorii sunt, ca să inversăm vorba lui Sandu Lăpușneanu, mulți… dar deștepți.

leave a reply