Anatol Moraru // “Noi ce, suntem oi, ca sa trecem prin strungă?”

Un cititor ușor supărat îmi reproșa recent că mă ocup de  blana oamenilor politici din Chișinău și din Orhei și nu scriu despre reprezentanții faunei politice din Bălți. Primesc, voi scrie neapărat și despre  pitoreștile personaje bălțene, dar trebuie să realizăm că răul cel mare vine totuși de la specimenii din capitalie. Ăștia din provincie doar dau onorul.

Astfel, ca om politic, Mihai Ghimpu este un nefericit, desigur nu chiar ca Dimitrie Cantemir, dar  un nefericit în patratul negru. Intrarea sa în politica activă în fruntea Partidului Liberal a fost spectaculoasă la început, dar a degenerat apoi în fel de fel de manevre  tot mai inabile (intrări și ieșiri din alianțe dubioase, ruperea PL-ului în două (în consecință, apariția Partidului Liberal Reformator), tocmai din cauza nedorinței de a ceda, cum o vroiau mai mulți membri, timona formațiunii lui Dorin Chirtoacă, retragerea susținerii politice  în cazul miniștrilor Vitalie Marinuță și Anatol Șalaru etc., etc.). Acum, PL, cu neschimbatul Mihai Ghimpu în frunte, e o formațiune în liberă cădere și, se pare, nici încălecarea pretenției de a fi cel mai unionist partid de pe glob nu are cum să-l/s-o o salveze. Pe de altă parte,  PL -ul se pricepe în a lansa focoase îndemnuri la coeziunea forțelor de dreapta în parlamentarele din 24 februarie 2018. Maia Sandu a salutat ideea mai mult decât sănătoasă, strategic și tactic vorbind, dar a cerut, justificat, după noi, ca fiecare candidat de pe lista unui bloc comun în parlamentarele din februarie să treacă un test de integritate. Și atunci, și atunci s-a inflamat chiar  Mihail Fiodorovici: ”Cum vine asta? Ce, liberalii sunt niște oi, ca să treacă prin strungă?”

Inflexiunile ușor deșucheate sunt componente stabile, după cum bine cunoaștem,  ale demersului politic al lui Ghimpu, de unde și comparația dumisale inspirată a liberalilor cu oile, trebuie calificată drept o perlă a expresiei neaoșe. Ce-i drept, într-o mai recent emisiune televizată, Mihai Ghimpu nu a mai comparat candidații liberali cu animăluțe domestice, spunând că: “Nu scrie nicăieri, nici măcar în Constituție, că candidații sunt obligați să treacă textul de integritate.”

Așezarea inopinată a lideului liberal pe cactusul mâniei ne-a trezit câteva întrebări.

De ce nu dorește Mihai Ghimpu ca candidații liberali dintr-o într-o eventuală listă comună să trecă niște filtre, când/dacă vor fi curați ca apa Dornei? Pentru că Maia Sandu e în drept să aibă temeri, gândindu-se cel puțin la un singur ministru liberal – Iurie  Chirinciuc.

Apoi, cum vrea mai marele liberalilor să-l credem că va face unirea, când el nu e capabil să se unescă, aici și acum, cu ceilalți reprezentanți ai dreptei?

 

Mă tem că și argumentul beton al PL-lui, scos din debaraua partidului la fiecare scrutin: dacă nu-i votăm pe ei, atunci tancurile rusești vor fi în PMAN, nu va mai funcționa de această dată.

Și în fine, totuși, ce dimensiune are rânza politică a lui Mihai Ghimpu? Ca să știm cu ce scor vor câștiga socialiștii cu șoriștii în spinare?

 

Notă:  Vă îndemn să citiți grămezile de litere supărate de mai sus ca pe caligrafiile unui alegător care-i pasă  de ceea ce se va întâmpla cu palma asta de pământ și după 24 februarie 2018.

leave a reply