Anatol Moraru //  Nu ar fi trebuit să ne grăbim cu integrarea copiilor cu CES

Distribuiti mai departe...
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Încă înaintașii noștri remarcau faptul că, de obicei, preluăm, acceptăm, îmbrățișăm mode și modele străine foarte ușor. Parcă nimic rău în toate astea, de ce să nu valorificăm experiențe frumoase, când ale noastre nu sunt productive/,  performante?

Însă …   de cele mai multe ori totul iese prost. Nu am avut și nu avem răbdarea, înțelepciunea și dexteritatea de a gândi, de a lua în calcul particularitățile realităților, circumstanțele, contextul, tradiția, genetica, istoria pământului și oamenilor de aici.

Punctual, în ultimele trei decenii am preluat mai multe modele, am  semnat mai multe acorduri, convenții, tratate fără să fi fost pregătiți, permițându-ne să experimentăm pe epidermele cetățenilor.

O tendință tot mai pronunțată în ultimii ani este de a acorda o atenție sporită copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES).  Această tendință s-a manifestat prin închiderea unor internate sau școli speciale (de, optimizăm, suspendăm ca să   facem economii) și încadrarea copiilor cu CES în rândurile elevilor din clasele obișnuite. Este în fond o idee bună, pusă în practică de europeni și de altă lume bună și care a dat și dă rezultate scontate. Dar asta a însemnat și alocarea de resurse financiare serioase și convocarea unui număr suficient de specialiști bine pregătiți și instruirea tuturor profesorilor de liceu în acest domeniu.

Li noi însă ca la moldovenii săraci, dar alergători după mode. Fără a aloca bani serioși, fără a avea un număr suficient de specialiști în domeniu, fără a-I instrui pe profesorii de română, istorie, geografie, chimie, fizica, matematică, limbă străină etc., copii cu CES au fost înmatriculați în clasele de liceu sau de școli profesionale obișnuite, urmărindu-se, firește, nobilul scop de a-I integra, de a-i face să se simtă ca și ceilalți. Dar nu ni s-a primit , pentru că nu avea cum.

Merg la liceu, de regulă, doar când studenții mei au stagii de practică pedagogică. Am asistat în clasa a VI la o oră de limbă română. În clasă erau 3 elevi cu CES.  Sireaca studentă-stagiară , de altfel, o student  înzestrată, încerca din răsputeri să promoveze o lecție bună nu numai pentru că avea asistență la oră. Cei trei elevi cu pricina blocau efectiv mersul lecției. Unul era cufundat în lumea lui și nu reacționa la solicitările profesoarei, altul a ieșit și a intrat de câteva ori cu un zâmbet straniu pe față, iar al treilea,, așezat în penultima bancă, făcea prăpăd în jurul lui: își ghiontea colegii, râdea, se întorcea în toate părțile, dădea replici în voce…

Se vedea cu ochiul liber că nu doar tânăra profesoară nu se simțea în apele ei, dar și ceilalți copii păreau intimidați de prezența colegilor deosebiți. Altfel spus, nici urmă de integrare. Ați putea spune că e vorba poate de un caz singular. Nu știu dacă e așa, or, port  uneori discuții cu o fostă studentă, acum angajată a unei companii de telefonie mobilă. Mi-a vorbit în câteva rânduri despre problemele pe care le are cu unul dintre copii ei, care este autist. Până a merge la școală,  a mai fost cum a fost, dar acum s-au ciocnit de o mare problemă: fiul lor nu se poate integra nicidecum, or, ceilalți copii rând de autismul lui.

Nu că m-aș da mare moralist, dar poate în acest caz, când e vorba de destinul copiilor, nu trebuia să ne grăbim cu integrarea …

 

2 Comments

  • Pentru copii „deosebiti” ar trebui si astfel de scoli si profesori special pregatiti!

  • Exact aceeasi situatie peste tot in scolile sociale din Moldova!!! Integrare cu miros de mucegai! Suntem disperati! Au gasit pe ce sa faca economii….

leave a reply