Anatol Moraru // O, țară tristă, plină de nebuni…

Două evenimente au zguduit săptămâna trecută întinsurile și adâncurile plaiurilor basarabene: vizita  „sultanului” turc Recep Erdogan și mitingul organizat în Piața Marii Adunări Naționale de Partidul Democrat.
Comentatorii vizitei lui Erdogan aubăut multă cafea turcească și vin moldovenesc neașezat încă, căutând semnificațile și înțelesurile întrunirii. Unii, mai liberi în gândire,  au făcut arheologii în istorie, amintindu-si cum proceda Ștefan cel Mare în asemenea situații, adică:„Pe cai, vitejii mei!”. Alții, dodoniști de cap ca Dodon, au remarcat numaidecât faptul că unul dintre cei mai influenți lideri din Orientul Apropiat a benevenit să efectueze, din inițiativa iubitului nostru președinte,  o vizită oficală Chișinău, unde demult nu mai apar personaje de talia lui Merkel sau Biden.
Firește, într-o lume globală nu ai cum să-ți amintești prea tare de neînțelegerile, conflictele și războaiele pe care le-ai avut/purtat cândva, secole în urmă, cu vecinii. Astfel că, din acest punct de vedere, nimic reprobabil în această vizită, dimpotrivă trebuie să colaboram cu Turcia în câte mai multe domenii. Partea mizerabilă a acestei vizite, în opinia noastră, stă în faptul că Dodon l-a chemat  pe Erdogan la  inaugurarea Palatului Prezidențial, renovat pe banii turcilor. Asta chiar îi rușinos de tot, cu toate că dolofanul nostru președinte se laudă că n-a luat un ban din visteria statului. Prețul acestei prostii este plătit cu destinele profesorilorturci băgați de Erdogan  în pușcărie și cuo gravă avariere a imaginii R. Moldova. Or, Președinția este un simbol al statalității, nu poate fi renovată precum o grădiniță, o școală, un spital sau o casă de cultură din bani  străini. Ca să înțelegeți mai bine dimensiunea tâmpeniei, să ne imaginăm că, enervați, studenții americani ar avaria Casa Albă, iar Trump ar repara-o pe banii Iranului și l-ar invita pe Ayatolla Khomeini la inaugurare…
Mitingul organizat duminică de PD în PMAN mi-a amintit de disputele copiilor de pe vremuri, care, epuizându-și toate argumentele, își măsurau lungimea organelor genitale în dezvoltare, pentru a ști cine e mai tare în parcare. Dacă a mai rămas vreun sociolog , vreun specialist în PR sănătos la cap pe această palmă de pământ, ar trebui să le spună onest șefilor de triburi politice că nu aduce nici un divident electoral faptul că aduni cu de-a sila câteva zeci de mii de oameni la Chișinău, majoritatea bugetari sau lumpeni, le spui că trăiesc bine, dar vor trăi și mai bine, dacă vor vota anume pe ei în alegerile care vin. Să ai grijă neapărat să le dai niște bani (unele primărițe, se zice, au făcut și ceaune cu sarmale). La fel , să ai grijă ca poliția lui Jizdan să nu blochezecăile de acces spre Chișinău,cum au făcut-o în cazul simpatizanților DA și PAS, să nu uiți ca televiziunile tale să spună că au venit de bună voie și nesiliți de nimeni tocmai una sută de mii de capete, deșiorice elev mai harnic dintr-acincea ar avea, numărând, alte cifre.
Nu știu, mama, Dumnezeu s-o odihnească, accepta daruri electorale, dar vota cum numai ea știa, adică cu cap. Ar fi bine ca și pediștii să înțeleagă că și într-o relație politică, nimeni nu te iubește cu de-a sila.
Privești cu greație aceste vânzoleli și îți vine să parafrazezi celebrul vers bacovian: „O, țară tristă, plină de nebuni!”