Anatol Moraru //  Pavel Filip – un metalurg din talpă…

În fond, parcă nu-l mai poți uimi pe cetățeanul din R. Moldova cu vreo ordinară demascare a unui neordinar furt, realizat cu măiestrie de actorii actualei guvernări. Pentru că cetățeanul sau e beat, sau e obtuz, sau se simte neputiincios, sau îi este lehamete sau chiar nu-l mai deranjează, că oricum pleacă din această gură de rai.

Și totuși, bravii membri ai PDM continuă să ne surprindă neplăcut. În Săptămâna Luminată jurnaliștii de la RISE Moldova au dezvăluit detaliile unei afaceri tenebroase în care este implicat premierul Pavel Filip. E vorba de o scrisoare oficială, datată cu 7 martie 2019 (necunoscută însă de opinia publică), adresată președintelui Ucrainei Petro Poroșenco, răvaș prin care Filip cere Kievului clemență față uzina metalurgica din Rîbnița. Motivul fierbinței rugăminți este că uzina dată: „cel mai mare producător de metal din Republica Moldova”, se află într-o situație critică. Punctual, premierul nostru a solicitat  urmăroarele: scoaterea uzinei de sub sancţiuni, reducerea cu 50 la sută a taxelor la exportul producției şi stoparea anchetei anti-duping.

Uimitor, dar ca și în cazul cererii de extrădare a nefericitului în prezent Veaceslav Platon, Kievul a reacționat cu prima viteză cosmică, satisfăcând în toată deplinătatea solicitarea iubitorilor de metalurgie de la Chișinău.

Premierul Filip, spun cei de RISE Noldova, a refuzat să explice de ce a procedat astfel.

Și totuși, în calitate de cetățean aproape exemplar și de sârguincios plătitor de impozite, taxe și facturi, aș vrea să aflu, dacă se poate, răspunsuri la câteva întrebări aproape retorice.

Care sunt rațiunile economice și politice ce l-au determinat pe Pavel Filip să ceară ridicarea sancțiunilor, când această uzină nu varsă nici un leuț în visteria R. Moldova, ci, dimpotrivă, aproape că formează bugetul Transnistriei? Sau, ca să traduc: ce beneficii concrete va obține statul R. Moldova din revigorarea uzinei metalurgice din Rîbnița.

Nu se face oare, în acest  caz, premierul vinovat de încălcarea art. 337 al Codului Penal al R. Moldova („Trădarea de Patrie, adică fapta săvârşită intenţionat de un cetăţean al Republicii Moldova în dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau a securităţii de stat şi a capacităţii de apărare a Republicii Moldova, prin trecerea de partea duşmanului, spionaj, divulgare a secretului de stat unui stat străin, unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor, precum şi acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva Republicii Moldova, se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani”), pentru încurajarea separatismului transnistrean?

Am vrea ca Pavel Filip să verse lumină luminată asupra acestei afaceri. Cine știe, poate că metalurgia a devenit un hobby al premierului, poate că cei de la Rîbnița s-au jurat cu mâna pe “Constituția PMN” că,  mâine-poimâine,  varsă milioanele de dolari deja în bugetul R. Moldova, sau, și mai și, poate că domnia sa a elaborat un plan genial de unire  necondiționată și pentru vecie a celor două maluri ale Nistrului? De ce să nu ne spună și nouă, ca să știm?

Altfel, cetățenii râmân să creadă gurii târgului, care vorbește urât de un onorariu de 200 de milioane …

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata