Anatol Moraru // Pe Oder curgea sânge și trupuri

În copilăria mea sovietică am fost bombardat, ca de altfel, ca și ceilalți copii din URSS, cu filme, cărți, cântece și tablouri despre eroismul fără seaman al ostașilor sovietici, despre marea birunță asupra fascismului, despre misiunea eliberatoare a Armatei Roșii în Europa etc. Participam  copleșit de emoții la parade de 9 mai, când umblam cu steaguri, flori și lozinci   dintr-un capăt al satului în celălalt. E drept, că, după ce priveam filme în care, de regulă, un singur ostaș cosea din mitralieră șiruri de nemți, care veneau ca nebunii peste focul mitralierei, mă frecventa un o întrebare eretică: cum oare atunci au putut ajunge nemții până sub Moscova și până la Stalingrad, când erau asemenea ostași minunați, invicibili?

Bunelul din partea mamei, Pantelei Țăranu, care s-a întors de la război fără un picior și a purtat toată viața unul de lemn, mi-a zdruncinat serios imaginea unui război victorios, clădită în conștiința  mea. “Nepoate, îmi zicea, am rămas fără un picior la Oder. Nu curgea apă pe Oder, ci venea la vale numai sânge și trupuri“. Cred că , fără să vrea, bunelul a născut o definiție extraordinară a carnagiului în care au fost implicați și ei, tineri basarabeni aruncați  în lupte uneori fără pregătire militară, fără arme, adică erau carne de tun. Au fost cuvinte care s-au adeverit, când am putut să citesc, în timpul perestroikăi și după, mai multe documente și statistici despre catastrofa militară suferită de Uniunea Sovietică.

Când de fiecare 9 mai în Rusia și în unele foste republici sovietice oficialitățile  organizeză o exacerbare generală a simțurilor populației, fenomen pe care jurnaliștii ruși independenți (au mai rămas, totuși, câțiva!) îl numes pobedobesie, mă gândesc neapărat la spusele bunelului, Dumnezeu să-l ierte.

Și mă întreb dacă trebuie să ne extaziăm cu Velilkaia pobeda, defilând  în turmă și îmbuibându-ne cu tușonkă și hrișkă de la polevaia kuhnea sau să mergem la biserică și să punem câte o lumânare, pomenindu-i  pe toți cei 27 de milioane, care au fost nevoiți să moară, ca să satisfacă ambițiile criminale ale marelui stateg, generalisimului Stalin.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata