Cauzele instabilității politice, economice, sociale, spirituale care domină în R. Moldova nu trebuie căutate în realitatea imediată. Ruptura s-a produs, cred, când guvernările (agrariană, democrată, comunistă, aliansu, iar democrată) și-au manifestat discret impotența. Am mai spus-o, statul s-a retras aproape cu insolență cinică din domeniile vitale pentru existența decentă a cetățenilor săi: medicină, educație, protecție socială, economie, agricultură, cultură… Poporul, bland precum miorița din celebra baladă, nu i-a apucat de papioane pe guvernanți, nu s-a revoltat. A închis ochii la tot soiul de fărădelegi și … a ales să plece, să se împrăștie mai întâi prin Grecia, Italia, Spania, Rusia, apoi prin toată lumea. Și majoritatea dintre ei au reușit să se impună, contribuind la dezvoltarea altor țări decât a celei unde au văzut mirifica lumină a vieții.
Cei care au mai rămas, s-au pomenit ostateci ai unor grupări oligarhice care și-au împărțit domeniile de extragere a veniturilor pentru propriile buzunare, fără să-și dea osteneala ca să facă bine acestori oameni. În consecință, țăranii, muncitorii, pensionarii, studenții și ceilalți s-au pomenit sufocați de prețuri ireale (comparative cu lefurile/pensile/bursele lor) la produsele alimentare, energia electrică, gaz, piesele de vestimentație, biletele de avion, tren și autobus, materialele de construcție, apartamente etc. Ca să prindem dimensiunea jafului organizat de guvernări, putem compara prețurile de la noi, care sunt mult mai mari ridicate decât în Ucraina (țară care se află în război cu Rusia) sau cu cele din România, unde salariile sunt europene.
Statul nostru s-a învățat demult să stea cu mâna întinsă, așteptând să vină cineva să-i soluționeze gravele probleme cu care se confruntă cetățenii.
Guvernările au așteptat/așteaptă tranșe financiare de la Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Uniunea Europeană, România etc., în loc să-și dezvolte propria economie.
Oamenii au așteptat și mai așteaptă să treacă DNA-ul românesc Prutul și să-i pună la pușcărie pe toți corupții din R. Moldova.
Guvernarea a așteptat/ așteaptă ca România să dea milioane de dolari pentru reparația grădinițelor și scolilor.
Statul a așteptat/așteaptă milioane de euro la BERD, pentru reparația drumurilor naționale, construcția apeductelor și sistemelor de canalizare.
Guvernarea stă cu mâna întinsă așteptând ca polonezii sau suedezii să dea bani pentru dezvoltatrera agriculturii.
Până și ONG-urile așteaptă bani, pentru a promova valorile democratice, pentru a combate discriminările de tot felul sau pentru a organiza manifestări dedicate Centenarului Unirii.
Toți așteaptă…
Dar… banii sunt furați, spălați sau tocați aiurea și, în rezultat, corupția înflorește, renovarea drumurilor (Bălți-Chișinău, Sculeni-Bălți, Chișinău-Ungheni) se pare că se va încheia într-o altă viață, comunitatea nu s-a conectat la democrație, or, moldovenii așa și votează ca proștii și-l slăvesc pe Putin și Rusia lui).
Cetățenii pleacă în continuare, tot mai mulți, pentru că nu văd aici măcar lumina de la capătul tunelului.
O concluzie, aproape cioraniană: suntem, etnic vorbind, niște ratați în istorie și nu putem înțelege că nimeni, dar nimeni, nu ne va rezolva problemele noastre.
Punct… și de la capăt sau ne mai naștem o dată?
