Un eveniment important, o zi plină de semnificație solicită o atitudine doldora de venerație, un discurs festiv. Astăzi e ziua Independenței R. Moldova, dar puține sunt motivele pentru beatitudine.
Am mers dis-de-dimineață la magazinul Linella din cartier, ca să fac niște cumpărături pentru micul dejun. În secția de lactate, un cetățean în vârstă, vorbitor de rusă, cerea în voce „sâr varșavski”. Când vânzătoarele i-au explicat în română că nu au, la moment, așa ceva, individul s-a inflamat și a solicitat un traducător, că el nu înțelege. „Conecino, segodnea un nih prazdnic”, a mai mormăit el. Am intervenit intercultural, ca să-l pun la respect pe cetățeanul, care se distanța ferm de sărbătoarea Ziua Independenței R. Moldova.
Așa cum trebuie să scriu un editorial dedicat sărbătorii, incidentul din alimentară mi s-a părut unul simbolic/simptomatic. Cred că mai multi cetățeni, și nu numai din Bălți, nu văd de ce ar trebui să jubileze astăzi.
Acum, când se împlinesc 27 de ani de la Declarația despre Independență, are lumea de la noi conștiința că R. Moldova este cu adevărat un stat independent? Nu vorbim despre recunoașterea ei de către ONU sau de către alte structuri/instituții internaționale, nici de existența unei infrastructuri iminente: imn, stemă, constituție, guvern, parlament, președinte, justiție, sistem bancar, monedă națională, legislație etc., ci de conștiința interioară a aparteneței naționale, a suveranității. Nu prea cred. Cauzele acestui accident ar fi multe: psihologice, economice, politice, sociale,etnice, istorice/ genetice etc. Las pe sama autorilor viitoarei Istorii Moderne a R. Moldova să analizeze toate acestea, eu mă voi limita telegrafic la doar câteva reflecții.
Facerea unui stat este, istoricește vorbind, un proces anevoios, epuizant, sângeros, de lungă durată. Marile state ale Europei au avut nevoie de câteva secole pentru a deveni, pentru a se instala temeinic pe hărțile politice. În acest sens, unii afirmă că 27 de ani e prea puțin pentru ca un teritoriu geografic și etnic.să devină stat. Și da și nu.
Pe de o parte, teritoriul dintre Nistru și Prut nu a fost niciodată în istoria lui un stat independent, ci mereu componentă a unui principat, imperiu, uniune, stat, astfel că în genetica acestei populații nu este depozitată o experiență în această direcție. Situația actuală complicată din statele ex-sovietice, devenite independente după 1991, confirmă această idee. Excepție fac, desigur, țările baltice sau Georgia care au trăit experiența istorică a existenței în formațiuni statale aparte. Independența nu se face peste noapte.
Pe de altă parte, contextul istoric este altul și actualmente R. Moldova încă mai are susținerea politică și financiară a cancelariilor europene, dar ratează cu ostentație fiecare șansă, preferând să se bălăcească în mizetria unei impotențe politice.
Statul este construit, de regulă, de o generație de sacrificiu, care alege să se dăruiască pentru binele țării și nu pentru binele propriu. R. Moldova nu are oameni politici de anvergură/ altitudine, care să nască idei și proiecte naționale, capabili să integreze RM în civilizația europeană.
Un stat se construiește, obișnuit, în jurul unei națiuni. R. Moldova este locuită de o majoritate care, din punct de vedere etnic, este parte din națiunea care este românească și este în România. E o mare măgărie când liderii noștri politici (Dodon de exemplu) vorbesc despre un popor moldovenesc sau, și mai tâmpit, de un popor polietnic. Noi culegem roadele politicii Kremlinului de diluare (în timpurile sovietice) a populației de aici prin aducerea anuală a peste 100 de mii de vorbitori de rusă și, mai nou, prin incitarea găgăuzilor la nesimțire, nemaivorbind de criza din Transnistria. Dacă acesta-i poporul polietnic, atunci dați-mi voie să leșin.
Din păcate, R. Moldova este rușinos de dependentă economic.
Din păcate, R. Moldova este inadmisibil de dependentă fianciar. Fără inecțiile monetare din partea instituțiilor internaționale, fără remitențele cetățenilor, care muncesc la negru peste hotare, ea ar falimenta.
Din păcate, R. Moldova este nepermis de dependentă politic de Rusia și de Occident.
Din păcate, R. Moldova nu are o justiție independentă.
Din păcate, R. Moldova are un sistem bancar avariat, din care s-au furat un miliard de dolari și prin care alte douăzeci de miliarde de dolari provenite din Rusia au fost spălate.
Din păcate, R. Moldova are un sistem de învățămît neperformant și un sistem de sănătate dezasamblat.
În fine, E. Moldova nu le poate garanta cetățenilor săi un viitor decent, de aceea, ei pleacă.
În rest, R. Moldova este un stat independent. Felicitări tuturor, răbdare multă și spor la muncă în construcția SkyTower-ului R. Moldova!
