La 27 decembrie 2019, într-un briefing de presă, reprezentanții Ministerului Economiei și Infrastructurii au anunțat că, în urma negocierilor cu transportatorii, prețurile pentru transportul intrerurban de pasageri vor fi majorate începând cu 1 ianuarie 2020. Astfel, călătoriile interurbane s-au scumpit cu 60 de bani pentru un kilometru, deși transportatorii au organizat mai multe proteste și au cerut majorarea cu 92 de ban per kilomertru. La fel, în memorandumul semnat de către cei de la ministerul de resort și prestatorii de servicii, document pe care, după cite am înțeles, l-a văzut puțină lume, se mai stipulează că pentru categoriile de superconfort (starea exteriorului și interiorului microbuzului, distanța dintre scaune, starea lor și a tapițeriei, curățenia) tarifele vor crește până la 70 de bani per kilometru și că de la 1 februarie și până la 1 octombrie 2020 toate unitățile de transport interurban urmează să fie clasificate pe categorii de confort.
Așa se întâmplă că circul destul de des până la Chișinău și înapoi, și cred că transportatorii au avut dreptate, când au cerut majorarea prețurilor. Or, dacă călătoria cu taxiul din centrul Bălțiului și până la blocul în care locuiesc costă cam 33 de lei, deși la mijloc nu sunt decât vreo 5-6 km, atunci, firește, nu prea are cum să coste bietul de la Bălți la Chișinău doar 65 de lei, când e vorba de 127 de km.
Dar, totodată, am vrea să-l întrebăm pe domnul ministru Anatol Usatîi câteva lucruri. În primul rând, consideră oare minstrul că în R. Moldova există cetățeni din diferite caste, adică unii să călătorească cum s-a nimeri, iar alții cu confort sporit. N-ar fi mai mai bine să fie ca în Europa, unde fiecare poate să beneficieze de unități de transport într-un deplin confort la același preț? Noi înțelegem că 2020 este anul alegerilor prezidențiale și prin asta, credem, se explică graba cu care s-a încercat soluționarea problemei și totuși… Poate era mai bine ca toate microbuzele să fie racordate mai întâi la criterii de confort sporite, cu același tarif și apoi să se scumpească prețurile?
Și încă, posibil că guvernarea cunoaște starea materială modestă a călătorilor, adică a oamenilor fără mercesdesuri și nissan qashgaiuri cel puțin, ca să înțeleagă că aceștia vor avea de suferit. Poate mai bine Guvernul Chicu încerca să reglamenteze, totuși, prețurile la carburanți, că parcă are în custodie o întreagă Agenție Națională pentru Reglamentare în Energetică? Vă rugăm doar să nu invocați (a mia oară) povestea cu fluctuațiile prețurilor la petrol pe piețele mondiale…
Anatol Moraru // Scumpirea prețurilor și nebucuria călătorilor
