Anatol Moraru // Tehnocratul Aureliu Ciocoi intensifică brambureala transnistreană

Distribuiti mai departe...
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Când spunem despre cineva că este un technocrat, asta înseamană, conform DEX-ului, că vorbim de un specialist bine pregătit într-un domeniu, de un tehnician sau om de știință capabil să facă față tuturor provocărilor epocii.

Ion Chicu a adunat într-o singură noapte o echipă de miniștri despre care a spus că sunt tehnocrați, adică a înregimentat pe cei mai buni profesioniști din R. Moldova. Mi se pare că prim-ministrul nostru e un om glumeț.

Astfel, tehnocratul Victor Gaiciuc s-a remarcat, până a urca în fotoliul Ministrului Apărării, printr-o prețuire scandaloasă a eroismului și profesionalismului militar al separatiștilor din Donbas.

Ministrul Afacerilor Externe Aureliu Ciocoi, fost ambasador al R. Moldova la Berlin și Washington, deci, un tehnoctat fără cusur, a declarat la 6 februarie recent, nici mai mult nici mai puțin, că în timpul războiului cu separatiștii transnistreni din 1992: “intervenția militară a Federației Ruse în conflictul de pe Nistru a avut drept scop doar oprirea vărsării de sânge”.

Nu știu dacă un demnitar de rang înalt are dreptul la o necunoaștere sau la interperetări foarte personale ale istoriei.  Or, deja se cunosc foarte bine planurile/scenariile  Kremlinului de a menține, prin crearea așa-numitelor conflicte militare înghețate, republicile ex-sovietice în zona de influiență a Moscovei, invocat find și autorul ideii Anatolii Lukianov. Și ne gândim la ce și cum s-a întâmplat și  în Osetia de Sud, Abhazia, Karabahul de Munte, mai nou, Crimeia și Donbasul.

În cazul nostru, Rusia a vrut și vrea să facă din Transnistria un cap de pod de pe care să amenințe Europa.

Personal, imi amintesc cum urmăream aproape stupefiat războiul mediatic pe care l-au declanșat orchestrat atunci televiziunile rusești, care susțineau că Moldova a năvălit asupra Transnistriei și că e vorba de un război etnic. Și cum se explică faptul că separatiștii transnistreni și  scursurile care au venit din toate colțurile Rusiei: cazaci, lumpeni, pușcăriași etc., aveau în dotare nu numai puști –mitraliere, dar și aruncătoare de mine, blindate, tancuri. Firește că din depozitele Armatei a 14. Altfel, ministrul Ciocoi ar trebui să procedeze ca Putin care  neagă vehement implicarea Rusiei în războiul din Donbas, afirmând cu cinism cras că acolo “tractoriștii și șahtiorii”  își apără pământul de hunta de la  Kiev, iar tancurile, blindatele, tunurile etc. le-au procurat din magazinele Voentorg-ului.

După ce a participat direct la declanșarea și extensiunea conflicrului militar de pe Nistru, Federația Rusă a făcut-o pe pacificatorul, obținând, în consecință, staționarea armatei a 14, sau ce a mai rămas din ea, la Tiraspol pe un termen nedefinit. Și, deși, conform deciziei summitului de la Istanbul din 1999, Federația Rusiei urma să-și retragă trupele din Transnistria până în 2002,  lucrurile rămân neschimbate.

Moldova practică în ultimele decenii o politică confuză în problema transnistreană,  aproape capitulând în fața Tiraspolului.

Declarația ministrului technocrat Aureliu Ciocoi complică și mai mult această brambureală.

leave a reply