Anatol Moraru // Tranziția tranziției…

Cineva (foarte deștept și/sau foarte pățit) spunea tranșant: Să nu de Domnul să trăiești în tranziție! Adevăr spunea omul cu  minte multă. Pentru că, de la 1991 încoace, noi, comunitatea basarabeană suntem tot în tranziție: ba ne-am avântat spre Europa și mai mai să fie, dar s-a găsit cel mai mare român al tuturor timpurilor de atunci – Iurie Roșca, care a debarcat guvernul Sturza cu puțin înainte ca acesta să semneze în 1999 foaia de parcurs a R. Moldova spre Europa. Pe urmă, vreo opt ani  am vrut să ne întoarcem la comunism și nu ne-a reușit (nici țara URSS nu mai  era și și nici comuniștii nu mai erau cei din romane și poeme).

Apoi, sacrificând copii la 7 aprilie, ne-am parcă iar spre Europa, dar au apărut fel de fel de proeuropeni lacomi, fără scrupule, care  au  transportat aproape tot  bugetul R. Moldova în proriile portmoneie, murdărind astfel ideea europeană. Acum, iată, suntem într-un fel de tranziție a tranziției, de la guvernarea băiețților răi, costumați în dandy europeni, la putere băieții buni în intenții și declarații , pe care sperăm să le pună în operă. Atestăm la o combinație politică interesantă dintre europeni-europeni  și socialiști-socialiști, trenul acestora din urmă având, cel puțin declarat,o altă destinație. Adică vorba veche a unui cântec comsomolist: Dan prikaz emu na Zapad, ei – v drugiu storonu.

Urmărim cu sufletul la gură  acest spectacol politic care se produce, aici și acum. și tare mai sperăm că, în sfârșit, totul va fi bine.

Dar, dragii mei, iubiții mei, frumoșii mei, mintioșii mei, ca să-l parafrazez pe Arghezi cel din De-a v-ați ascunselea, nu trebuie să fim apatici, precum ca mioarele pe vreme de caniculă, și să așteptăm ca Guvernul Sandu să facă minuni și să devenim liberi –liberi și bogați-bogati. Trebuie să ajutăm acest guvern, or, e poate o ultimă șansă pe care ne-o mai dă istoria. Să punem presiune pe armata de funcționari/angajați din toate structurile contaminate de virusul plahoniucismului. Altfel nu sunt multe șanse. Nu vedeți cum procurorii numai după trei ore de dialog cu Renato Usatîi au înțeles că omul e nevinovat și l-au eliberat. Nu vedeți că Harunjen nici de gând n-are să-și dea demisia, precum ar face-o un om onorabil.

Trebuie să înțelegeți că băieții ăștia nu se vor duce cu una cu două. E greu să slujești onest statul doar pe leafă, când până nu demult procutotul și judecătorul câștigau, de exemplu, tocmai 30 de mii de euro, când businessmanul, închis de ei pentru  30 de zile într-un dosar fabricat, vroia să petreacă cele 30 de zile în arest la domiciliu.

Așa că la muncă, stimați membri ai comunității! Să ieșim odată și odată din tranziția în neunde…

leave a reply