Vremurile sovietice, după care unii încă leșină de dor nebun, erau irrigate bine, cum s-a constatat, cu nectarul inepțiilor. O probă grăitoare era, de exemplu, reclama de pe panourile publicitare care ne îndemna să zburăm doar cu “Aeroflot” -ul. Această formă de publicitate era un exercițiu absurd în sine, or, în URSS nu mai exista o altă companie, care să presteze asemenea servicii.
Vremurile parcă s-au schimbat, dar năravul sovietic de monopolist nu a dispărut nicăieri. Activând în cadrul unhi proiect, a trebuit să dechid un cont la o bancă. Pentru a ridica onorariul, ai nevoie de card, firește. Șefa filialei promite că, desi Regulamentul rezervă pentru această “dificilă” operație tocmai trei săptămâmi, ea se obligă sî izbutească în doar o săptămână, de, pentru ei clientul e mai important decât chiar Dumnezeu! Dezamăgirea a fost însă cruntă, cardul n-a fost gata într-o săptămână. Șefa a promis ferm că el va fi gata la sfârșitul acestei săptămâni.
Nu aș vrea să construiesc pe baza acestui mic accident o întreagă drama bancară, dar anumite nemulțumiri îmi dau ghes, când mă gândesc la faptul că avem, părerea mea, prea multe bănci la o populație atât de mica și la bani atât de puțini. Normal ar fi ca aceste instituții să realizeze că nu mai dețin monopolul și că trebuie să lupte efectiv pentru fiecare client. Băncile noastre au demonstrat, și mă refer la de Banca de Economii, Banca Socială și Unibank, că sunt prompte în a spăla bani și a acorda credite neperformante. Băncile noastre sunt foarte amabile când acordă credite cu o rată de dobândă, cum n-a visat Europa ș foarte punctuale cînd, nu dă Domnul, întâzii măcar cu o zi plata creditului. Te penalizează fără vorbă, conform literei contractului.
Până nu demult, afirmația că la noi totul e cu fundul în sus mi se părea o metaforă tristă. Acum nu mi se pare. Dacă nici structurile, activitatea cărora este orientată, ca finalitate, spre obținerea profitului direct, nu vor să înțeleagă că omul, care le cumpără serviciile sau marfa, le aduce bani și trebuie prețuit, nu jupuit sau mințit, atunci ele nu mai sunt motoarele, ci pietrele de moară ale economiei de piață
Uneori, toate pornesc de la un card întârziat să vină…
Anatol Moraru // Un card ce întârzie să vină…
