Sergiu Mocanu e un personaj cel puțin pitoresc, dacă nu bizar de-a binelea. Nu e neapărat nevoie să faci arheologie în biografia sa de om politic, ca să vezi cât de insignifiant/mic este. E de ajuns să vezi cum formațiunea sa, constituită din propria persoană și alți câțiva rătăciți de ambele sexe, întitulată înfricoșător de tot, Partidul Mișcarea Populară Antimafie, apare, de regulă, în ajunul exercițiului electoral și fură pâinea babelor care vrăjesc viitorul, identificând concurenții „pătați”, mai ales membri ai partidelor de dreapta. De exemplu, acest Mocanu a declarat că: „ Am numărat cel puțin 16 persoane din Blocul Electoral „ACUM” care dacă ajung în Parlament trec a doua zi cu Plahotniuc”.
Nu avem capacitatea să verificăm înzestrarea de vizionar a lui Mocanu, dar ne întrebăm de ce nu se ocupă intens de propria campanie electorală, convingând alegătorii că anume el luptă vârtos (ce-i drept, fără rezultate) cu mafia moldovenească? Răspunsul e la suprafață. Sergiu Mocanu reînvie precum o vrabie Phoenix în perioada campaniilor electorale, când e nevoie de măscări care să mâzgălească candidați sau partide, ajutându-l pe Plahotniuc să lifteze din nou. Apoi, obosit de exercițiile de denigrare și defăimare, dar mai ales de lupta cruntă cu mafia, pleacă în vacanță până la un alt scrutin electoral.
Ar trebui să neglijăm asemenea oameni, fie că au în spate un partid sau căndidează independent, pentru că scopul lor e cu totul altul decât a face bine oamenilor. Dacă vor să se prostitueze politic, nu au decât s-o facă, dar să nu murdărească exercițiul electoral (și așa, oarecum, maculat).
