Din câte înțelegem, nici un partid declarat unionist din R. Moldova nu va participa la alegeri cu o listă proprie. Mai mult, aceste formațiuni: Partidul Național Liberal (PNL) al Vitaliei Pavlicencu, Partidul Unității Naționale (PUN) al lui Anatol Șalaru și Partidul Liberal (PL) al lui Chirtoacă/ Ghimpu nu au negociat participarea cu o listă comună de candidați. În rezultat: PUN-ul și PL-ul au declarat că vor susține Blocul Electoral „ACUM”, iar partidul unei femei singure – PNL-ul, a decis să devină componentă a unei bizare structuri electorale: Convenția Euro-Unionistă.
E bine, e rău? E bine pe termen scurt, pentru că PUN și PL vor sprijini forțele de dreapta. Nu e bine, pentru că PNL se ambiționează să joace după un scenariu prost, și nu prima dată. Pe termen lung, lucrurile stau trist. Să mă fac mai explicit. Nu știm dacă, unindu-se printr-o minune (ăsta-i paradoxul: partide care își stabilesc drept obiectiv major Unirea, nu pot să se solidarizeze chiar ele!), blocul electoral unionist ar fi trecut pragul Parlamentului. Pe de altă parte însă, era cred nevoie de un asemenea examen serios, ca să putem vedea în plinătate care sunt sansele reale ale unionismului în R. Moldova. Pentru că statisticile sau sondajele autohtone la temă sunt chestiuni pe care, din păcate, trebuie să le privim sceptic. A fost foarte frumoasă, mișcătoare chiar strădania lui Ion Mărgineanu de a merge pe jos de la Bălți la Alba Iulia. În rest, mă tem că unionismul din Anno Domini 2018 a fost, în sensul mare, o explozie de afecțiune, alimentată de semnificația Centenarului, care s-a stins repede, cum se stinge de obicei entuziasmul românului în istorie.
Or, vă întreb și mă întreb, de ce s-a oprit atât de brusc procesul unirii localităților basarabene cu Țara, că mergea bine, la un moment? Nu cumva a fost cu voie de la PD?
Implicarea unui bloc al unioniștilor în alegeri , repet, ar fi putut, posibil, clarifica dacă Unirea va deveni o realitate, dar nu peste iarăși un secol.
Anatol Moraru // Vin alegerile – unde-s unioniștii?
