Ofițerii de la Centrul de anticorupție au început să verifice corectitudinea formării prețurilor la pâine. S-a constatat că la trei dintre cele cinci întreprinderi de panificație din Cupcini și Drochia “vizitate” prețul la anumite tipuri de pâine s-a majorat. Producătorii au ținut să motiveze această urcare a prețurilor prin scumpirea făinii: dacă până la 15 iunie curent un kg costa 5 lei și 20 douăzeci de bani, acum el costă 6 lei fix.
Două lucruri ar fi de spus în acest caz.
Primo: e bine că ofițerii Centrului anticorupție încearcă să-și facă datoria, măcar acum înainte de alegeri.
Secundo: instituțiile abilitate ale statului ar trebui, totuși, să țină în câmpul atenției câteva domenii strategice, printre care și formarea prețurilor la pâine. Firește, ne străduim să încetățenim în R. Moldova economia de piață, ceea ce ar însemna neimplicarea statului în politica de costuri. Dar, ideea ar fi ca guvernarea să nu admită elementul de corupție în acest mecanism de formare a prețurilor. Spun asta, gândindu-mă la faptul că, de exemplu, una din întreprinderile de panificație, care a săltat prețurile, primise 250 de tone de grâu alimentar din Rezerva de stat. Adică, nu era vorba nici pe de parte de scumpirea făinii de către furnizor. Apoi, mă gândesc și la motivația în fond a scumpirii pâinii. Pentru că, ne amintim, prețurile au fost majorate, cum ni s-a explicat, din cauza a câtorva ani secetoși, când roada de grâne a fost compromisă. A fost secetă, nu avem cum să negăm. Dar, pe de altă parte, cel puțin în ultimii doi ani, au fost înregistrate roade bogate. De ce atunci prețurile la pâine nu au scăzut? Ați putea spune că nu am dreptate. Pentru că, de exemplu, pâinea în magazinele psihosociale ale lui Șor costă doar doi lei, adică s-a ieftinit, nu? Așa este, dar în acest caz nu e vorba decât de o momeală pentru cobaii electorali.
