Botnaru Virgil 56 articole 0 comentarii

Când eram copil, elev la școala din sat, vacanțele de vară erau altfel decât la alții. Când îmi spunea vărul meu de la oraș că nu și-a mai văzut unii colegi de clasă de la ultimul sunet, mi se părea ceva ireal. Or, eu mă întâlneam cam în…

Era odată un drum. Și drumul acela avea grijă de oameni, să nu se rătăcească în calea lor și le era prieten. Dar, după o vreme, oamenii au început să uite de dînsul, și atunci drumul a dispărut, s-a dus și el undeva, și călătorii nu l-au…

 În weekend am avut un oaspete. Drag, foarte drag. O rudă apropiată. Sâmbătă seara am stat până târziu la taclale, oaspetele nostru a băut o bere fără alcool. Duminică dimineața soția m-a trezit alarmată. Brusc, oaspetelui nostru i se…

În toamna lui ’95, pe când era deja în clasa a doua, Viorel l-a văzut pentru prima oară pe taică-su beat. Când Nicolai Profirovici a intrat în casă cu ciubotele de afară, apoi, vesel și cu chef de vorbă, s-a așezat pe pat, băiatul își luă…

Deși nu sunt un om fără Dumnezeu, arareori merg la Sfânta Biserică. Recunosc. Nu am destulă voință și caracter să țin posturile, în zilele de duminică îmi place să dorm până pe la 10 etc. etc., dar, cu toate acestea, îmi mai amintesc uneori…

Până am ajuns eu dintr-un capăt de Buiucani la gară, Marin cu nanu Andrei băuseră deja câte două beri și trei po pidiseat. -Hai, băi, ce așa greu? Că doar n-am de gând să stau până mâine aici... -E departe, pân’.. De ce nu m-ați sunat mai…

Buneii noștri, care au trăit ororile războiului, foametea, deportările staliniste, care au crescut (cu greu) o casă de copii, aveau un sentiment aparte pentru muncă, pământ, ca și față de viață, în general. Or, grozăviile prin care le-a…