Carnet kârgâz(IV)

În după amiaza primei zile de aflare a noastră la Bișkek, am vizitat Complexul memorial “Ata Beiit”, ceea ce înseamnă în traducere din kârgâză “Mormântul Părinților Noștri”.  Complexul,situat la 25 km la sud de Bișkek, comemorează victimele epurării staliniste din 1938, când într-o singură noapte au fost împușcați 137 de intelectuali kârgâzi, printre care și  tatăl lui Cinghis Aitmatov, Torunkul Aitmatov, înalt funcționar de partid. Locul înhumării victimilor a fost ținut multă vreme în secret. Un fost paznic i-a dezvăluit înainte de moarte fiicei sale locul unde se află groapa comună în care au fost aruncate cadavrele, și ea, la rândul ei, a păstrat acestă strașnică taină până în 1991, când Kârgâzstanul a obținut independența. Primul președinte al republicii, Askar Akaev, a patronat lucrările de construire a memorialului, ansamblu care impresionează acum pe oricine îl vizitează. Cinghis Aitmatov a ținut să fie înmormântat alături de tatăl său în “Ata Beiit”.  Este extraordinară această atitudine a kârgâzilor față de istoria lor, față de înaintașii lor, față de vicitimile staliniste. E o lecție pe care ar fi bine să o învățăm, fie și într-un târziu.

Trebuie apreciată venerația kârgâzilor nu numai pentru strămoși, dar și pentru eposul lor popular “Manas”, o matrice stilistică a neamului, cum ar spune-o Blaga. În afară de multiplele ediții ale eposului, forte mulți kârgâzi cunosc fragmente întinse din celebra creație populară. Astfel, la 7 octombrie, pe puntea de sus a vaporașului care ne plimba pe Issâk Kuli, un poet a declamat preț de un sfert de oră un fragment din “Manas”, cucerindu-I inclusiv și pe cei care cunoșteau textul pe dinafară. Câți dintre bravii moldoveni ai lui Dodon, orheeni ai lui Șor sau cutezătorii  români ai lui Codreanu cunosc pe de rost “Miorița”, până la ultima literă? Asta e…

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata