NordNews
Avem ce spune

Ce-ați făcut cu STALIN, tovarăși?

Astăzi, vreau să vorbim despre o minune care s-a întâmplat zilele acestea într-un sat din nordul țării.

S-o luăm încetișor. Mai țineți minte că, în luna august, 2020, pe peretele casei de cultură din satul Brătușeni, raionul Edineț au fost afișate protretele lui Stalin și cele ale unor mareșali, 14 la număr, din armata sovietică. Așa a decis atunci primarul socialist al localității să celebreze cei 76 de ani de la succesul operațiunii Iași-Chișinău.

Anul acesta, de 9 mai, pe același perete au apărut iarăși portretele mareșalilor, nu și cel al lui Iosif Visarionovici, „tătucul popoarelor”. Știți de ce? În baza materialului jurnalistic publicat de colegii mei a fost depusă o sesizare la Procuratura Generală.

Să revenim la cei 14 mareșali. În al doilea război mondial, mai ales pe fronturile de Est și cel din extremul orient, armata sovietică a pierdut peste 11 milioane de ofițeri, sergenți și soldați.

În urma contraofensivei de lângă Stalingrad, pierderile Armatei Roșii „în morți și răniți” au fost și mai mari. Conform unor estimări, dacă în timpul războiului, în medie, raportul de victime dintre Armata Roșie și Wehrmacht a fost de 10:1, atunci din 22 iunie 1941 până la 31 mai 1944 era deja de 16,6:1; iar de la 1 Iunie 1944 până la 9 mai 1945 de 6,6:1. Întotdeauna în favoarea nemților.

Nici numărul de soldați germani uciși în luptă nu este ușor de stabilit. Estimări recente (Rüdiger Overmans) consideră că peste 3 milioane de germani au pierit în timpul luptelor împotriva Armatei Roșii, sau în lagărele de prizonieri.

Nu încape îndoială că acest război a fost o crimă împotriva umanității și au murit milioane de oameni nevinovați. La război, ca la război. Cine trage primul, acela rămâne în viață.

Printre cei care au lupta împotriva armatei hitleriste a fost și străbunelul meu Nicolae. Pentru familia noastră, nu este o mîndrie că el a căzut pe câmpul de luptă. Puterea sovietică, cea care l-a trimis pe front, a vut grijă să-i ia pământul, fără să le pese de o biată văduvă cu patru copii.

Nu putem schimba trecutul, trebuie să ne împăcăm cumva cu el și să tragem niște învățăminte.

Nu-i oare mai creștinește ca nu doar de 9 mai să aprindem o lumânare de sufletul celor care au fost trimiși să moară? Nu-i mai bine ca, în loc să se cheltuie milioane pentru întreținerea unor complexe memoriale grandioase să fie ridicată o bisericuță, unde să poți intra și să te rogi pentru pace și bine pe lume?

Nu le trebuie morților fala voastră, tovarăși…

Cum nu le trebuie celor vii fățărnicia voatră.

Această nouă „minune” de la Brătușeni e o încă dovadă clară că moldovenii – nu toți, bineînțeles – își merită soarta. Și să nu ne mai mirăm că poporul acesta calcă mereu pe aceeași greblă, atâta timp cât nu poate să învețe lecțiile istoriei…

BANNER_FINANTATORI
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata