Patriotismul este un sentiment luminos. Or, dragostea de patrie, ca și dragostea de mamă, de femeia iubită, de copii, de aproapele, este o stare înălțătoare, fundamentală pentru integritatea ființei umane. Cetățeanul își iubește patria, pentru că anume în această geografie mirifică a văzut pentru prima dată lumina zilei, a copilărit și s-a format între peisaje naturale și umane. De patrie îl leagă casa părintească, satul natal, școala în care a învățat, oamenii pe care i-a cunoscut, pămîntul pe care a trudit, mormintele celor dragi din cimitir etc. Cînd își iubește patria, cînd este mîndru de ea, cetățeanul exprimă frumos acest sentiment în cîntece și balade.
Ce se întîmplă astăzi cu patriotismul în R. Moldova? Nimic, pentru că el lipsește motivat. Dovadă grăitoare este plecarea masivă a cetățenilor spre alte patrii, mai bune. Guvernarea vrea ca să iubim Moldova necondiționat, chiar dacă au adus țărișoara asta la sapă de lemn. Tot ei, ne dau exemple crase de nepatriotism, or, un om de stat, care-și iubește țara și concetățenii, nu fură miliarde din buzunarele acestora. Un președinte, care ne cere să fim stataliști și să iubim R. Moldova pînă la ultima suflare, n-are cum să cînte în beci, împreună cu popii și oaspeții săi ruși, imnul de stat al Rusiei. Dacă intona „Limba noastră”, fie și cu o voce patriotică beată, mai treacă-meargă… Sunt sigur că vom deveni cu toții foarte buni patrioti, fără ca să ne îndemne/forțeze cineva, imediat cum R. Moldova va deveni un stat prosper, cu oameni liberi și bogați. Mîndria noastră va fi pănă la cer.
Notă. Nu am luat deliberat în ecuație „patrioții de serviciu”.
