NordNews
Avem ce spune

Curiozitatea curiozităților! Știați că… Eminescu nu a suferit de lues și nu a avut demență paralitică?

La  15 iunie 1889 a murit Luceafărul poeziei româneşti, poetul Mihai Eminescu. A fost considerat cel mai important reprezentant al literaturii romantice din România. Eminescu a fost activ în societatea literară  Junimea şi a lucrat ca redactor la „Timpul”. A debutat la vârsta de 16 ani cu poezia „De-aş avea” în revista „Familia”. 
La prima vedere, pare greu de crezut că tocmai Eminescu, marele poet național, să facă  subiectul uneia dintre cele mai mari conspirații naționale, ale cărei interese si implicații depășeau la acea vreme granițele țării noastre. Nu există nicio îndoială asupra valorii operei eminesciene, fie că vorbim despre poezie, fie că vorbim despre proză. Însă cât de multe lucruri știm noi despre activitatea jurnalistica a lui Eminescu?
Cine este Eminescu?

Din articolele lui Eminescu scrise în perioada în care profesa ca redactor pe la diferite ziare, dar mai ales din vremea în care ocupa funcția de redactor-șef  la ziarul conservatorilor, Timpul, transpare nu numai o mare putere de analiză, un spirit critic și intrasingent, neiertător cu cei corupți și lacomi, dar mai ales, spiritul scrierilor sale aduce în lumina reflectoarelor un mare naționalist.
Acesta va face tot ceea ce îi stă în puteri pentru a-i susține pe moldoveni și pe ardeleni, care luptau, separat, împotriva marilor puteri care se pregăteau sa îi absoarbă, va crea o societate secretă, va ignora toate avertismentele primite de la apropiați, și se va întoarce chiar și împotriva conducerii Partidului Conservator și, implicit, a lui Maiorescu. Tocmai acest naționalism și patriotismul sau aproape naiv în acel context politic aveau sî-l piardă. Informat asupra a ceea ce i se pregătea, Eminescu nu a încetat să lupte până  la sfârșit.
Eminescu a fost  poetul național. Se cunoaște că a înnebunit brusc la vârsta de 33 de ani, doar pentru a se stinge cațiva ani mai târziu intr-un ospiciu, și că suferea de sifilis. Însă știm prea puține despre activitatea lui jurnalistică  și știm și mai puține lucruri despre contextual politic din acea perioadă, care a jucat un rol major nu numai în viața lui Eminescu, ci și în scenariul morții lui. La 126 de ani de la moartea lui Eminescu, o mulțime de informații surprinzatoare ies la suprafață, informații de natură  să zugravească în alte culori epoca și situația jurnalistului politic, care reprezenta ținta unor puteri interne si internaționale.
Abia la reanalizarea în urma cu câțiva ani a autopsiei de către doctorul Vladimir Belis, specialist în medicina legală, ți a doctorului Ovidiu Vuia, neuropsihiatru, s-a dovedit că  bolile lui Eminescu nu erau decât simple fabulații, o modalitate de a acoperi necesitatea suprimării acestuia. După un studiu care s-a întins pe parcursul câtorva ani, dr. Ovidiu Vuia scrie: „Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator științific, autor a peste 100 de lucrări în domeniul patologiei creierului, sunt cât se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues și nu a avut demența paralitică”. Creierul său, în greutate de 1490 de grame, „uitat” ulterior la soare avea ăa fie dovada falsității diagnosticului de sifilis, întrucat această  boală consuma materia cerebrală.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata