Atunci când mișcarea comunității intra în blocaj, intelectualii ruși din secolul al XIX-lea, cei care erau considerați “sovestea nației”, obișnuiau să pună două întrebări fundamentale: “Cine-i vinovat?” și “Ce-i de făcut?”
Nu ne întrebăm cine se face vinovat de invalidarea mandatului lui Andrei Năstase, pentru că asta e clar de tot. Întrebarea noastră este cum de-a fost posibilă o asemenea măgărie în timpul nostru?
Am să propun, asumându-mi toate riscurile, o explicație care cade din contextul social-politic imediat și coboară în istoria sumbră a acestui pământ. Citisem într-un valoros studiu al lui Hermann Keyserling „Analiza spectrală a Europei”, o explicație (anticipată) a cauzelor războaielor etnice balcanice, purtate de Serbia între 1990-2001 împotriva fostelor republici din componența Iugoslaviei: Croația, Slovenia, Bosnia Herțegovina, Macedonia, Kosovo, pentru a-și menține supremația de big brother. Autorul evidenția factorul destabilizator al popoarelor balcanice pentru istoria Occidentului și considera că de vină sunt secolele de asuprire otomană, or, turcii nu au fost interesați de dezvoltarea economică, socială, culturală a acestor teritorii și aceste popoare au viețuit în seva unui primitivism ancestral, în constrângerea unor instincte războinice. Asta ar fi, într-un fel, cauza sângeroaselor războaie etnice, care s-au întâmplat, iată, la sfârșitul secolului al XX-lea –începutul secolului al XXI-lea în chiar mijlocul Europei.
A fost nevoie de intervenția forțelor NATO ca să oprească acest conflict și, actualmente, asistăm la un proces de integrare a Balcanilor coordonat de UE.
Ce avem noi cu toate acestea? Păi, se vede că balcanismul oriental nu s-a scurs din ființa omului nostru român, odată ce și în acest secol, beneficiind de asistența financiară, diplomatică, logistică a Occidentului, având poate pentru prima dată în istorie o șansă reală de a ne schimba radical destinul, guvernarea procedează balcanic, adică primitiv: e lașă, fraudează, minte, dezbină, chiar dacă nu stau în preajmă nici turcul cu iataganul și nici rusul cu pușca. Își spune cuvântul, se vede, o genetică afectată de o istorie ingrată.
Ce-i de făcut? De acționat cu arme pașnice, dar eficiente, pentru că, tot ce se clădește pe minciună, se prăbușește mai degrabă sau mai târziu. Iar povestea cu justiția noastră independentă și onestă, basm pe care îl narează Plahotniuc în interviuri, s-o spunem micuților când vom vrea ca ei să râdă copios, cu gura până la urechi.
Despre balcanismul nostru ancestral
