Despre cum s-au certat doi membri de partid (Un fel de ficțiune politică)

S-a auzit, iubite cetitoriule, și în partea noastră frumos înverzită de țară despre grozava sfădălie dintre doi membri de seamă ai unui partid de la putere. Unul, relativ tânăr, era primar sau președinte de consiliu raional, cam așa ceva, pe undeva prin nordul necuprinsei noastre țărișoare. Altul, puțin mai în vârstă, era ditamai deputat, sau cam așa ceva, în divanul țării. Membrul mai copt l-a atenționat gingaș pe colegul său de partid că este prea sincer în declarații și în alte simpatii politice și nu e bine, căci face rău imaginii partidului de putere. Membrul mai fraged n-a înțeles aluzia, or, el chiar credea în sloganurile și vectorul declarat al formațiunii sale iubite. Adică, dacă a spus șeful că mergem în Europa, apoi să mergem. Membrul puțin mai în vârstă, care a reușit să agonisească din râvnă politică livezi, iazuri, benzinării, magazine și atâtea alte lucruri trebuincioase vieții de boier, nu se grăbea spre Europa, or parșivii de capitaliști ar putea să-l întrebe cum de-a reușit să adune atâta avere într-o viață atât de scurtă. Văzând că tovarășul său de idei nu înțelege cu binișorul, mai experimentatul personaj politic l-a transportat într-o pădure, unde, asistat de alți câțiva membri de partid, a boxat inspirat cu cel relativ mai tânăr. Naivului membru i s-a făcut o riguroasă statistică a dinților prezenți în gură, i-a fost schimbată geografia nasului, i-au fost aduse și multe alte daune fotografiei sale de demnitar local. În consecința dialogului amical și partiinic, bine bătutul membru a înțeles că viața trebuie trăită la firul ierbii. Revolta nu i-a trecut însă de tot, dar o strigă acum numai în somn, când îl vizitează coșmarurile din pădurea neagră. Consacratul și avutul său coleg n-a mers la mănăstire ca să se mărturisească, el crede că a dat o lecție trebuincioasă unui personaj șovăielnic, în stare să compromită imaginea luminoasă a partidului de putere. Altfel spus, disciplina de partid e prevâșe vsego (vezi instrucțiile iezuiților)!
Ceilalți membri ai formațiunii cu fundul în două luntri știu pe dinafară această poveste adevărată, dar trebuie să fie oameni discreți.