Eu cred că ar trebui să-i fim totuși recunoscători lui Renato Usatâi, pentru că, prin abdicarea dumisale de la fotoliul de primar de Bălți, ne-a mai oferit încă un concert grandios – cel electoral. Firește, concurenții electorali intrați în competiție mai au mult până la figura unui Stas Mihailov sau Grigore Leps, dar totuna e interesant să-i vezi, să-i auzi și să încerci să le înțelegi mesajele.
Am remarcat valorificarea în campania electorală actuală a unui trend mai vechi – apariția inimoșilor aspiranți la fotoliu pe billboarduri și pe postere în compania unor tovarăși de partid mai la vedere, mai consacrați: Alexandr Usatâi cu sefa PSRM Zinaida Greceanâi, Pavel Verejan cu Șor, șeful ȘOR-orului, Nicolae Grigorișin cu șeful Partidului Nostru, Renato Usatâi etc. La fel, candidatul PUN-lui, Sergiu Burlacu, nu ascunde că își pune mare speranță în locomotiva formațiunii – în președintele Traian Băsescu.
Asta pentru că nu numai specialiștii în imagologie și public relations au remarcat câte dividente i-a adus lui Igor Dodon în Campania sa pentru președinție fototgrafia cu Putin și Zinaida Greceanâi.
Întrebarea mea de alegător neturmentat este: stimați candidați la fotoliu, cei care stați pe postere cu toate rudele de partid, noi votăm un personaj concret cu o biografie notabilă, cu un palmares, cu un avut intellectual, cu aptitudini, capacități și experiență sau tot colhozul. Voi așa și aveți de gând să stați în cabinetul primarului – toți într-un fotoliu?
Despre imagini, fotografii și branduri electorale
