Când mi s-a spus ce a făcut Jenică al meu, tocmai eram la lucru, la restaurant, în bucătărie, îmbrăcată într-un halat alb şi purtând un şorţ pătat de sânge, stăteam în faţa unei mese de brad, după ce-i tăiasem gâtul unei gâşte şi mă pregăteam să-I spintec şi burta ca să-I scot afară măruntaiele, cu un cuţit lung în mână, ridicat deasupra capului, gata să i-l înfig păsării în pântece, când o colegă de serviciu, Anita, care spinteca pieptul un curcan, toată murdară de sânge, murdară de sânge din cap până în picioare, m-a atenţionat, între două lovituri cu cuţitul, că-mi ţârâie telefonul în geantă, eu nu l-am auzit, dar după ce m-a prevenit că-mi zbârnâie telefonul în poşetă, mi-am ascuţit urechile şi, într-adevăr, telefonul îmi suna neîntrerupt, numai Marco mă mai suna aşa, de parcă mă credea surdă, toată lumea îţi dă un apel scurt şi dacă vede că nu răspunzi te mai sună peste vreo oră după aia, dar Marco nu, el când te apelează, te poate zbârnâi şi o jumătate de oră continuu, până nu-i răspunzi, de aia, eu m-am gândit că e Marco şi am lăsat mobilul să se rupă în bucăţi în geanta mea, pentru că eu atunci când lucrez, nu răspund la mobil, nu răspund şi gata, aşa şi acum, telefonul îmi bâzâia în geantă, dar eu mă gândeam că o fi Marco şi nu m-am grăbit să-l scot din poşetă şi să-l lipesc de ureche şi mi-am înfipt cuţitul în stomacul gâştei şi picături de sânge mi-au sărit pe obraji, pe nas, pe frunte şi în gură, amestecându-se cu broboanele de sudoare, cu Marco m-am certat ieri, pentru că omul ăsta e tare posesiv şi nesăţios, gâsca mi-a alunecat din mâini, deşi îi sfârtecasem burta, aceasta încă mai era vie, şi sărea în sus pe blatul mesei şi mă împroşca cu sânge în gură şi în ochi, telefonul continua să-mi sune în prostie, şi Anito s-a supărat şi mi-a strigat să răspund şi să nu o fac pe proastă, dar eu nu şi nu, i-am zis întâi tai gâsca asta şi pe urmă văd cine mă caută şi iar am apucat trunchiul gâştei cu o mână şi l-am imobilizat pe masă, şi când eram gata din nou să i-l înfig în stomac, Anita a apărut cu telefonul înaintea mea şi mi l-a băgat în faţă, şi eu am înlemnit şi am scăpat cuţitul din mână, era un număr de Moldova, şi cuţitul se rostogolea pe pardoseală, iar eu mă gândeam că niciodată nu m-a mai sunat atât de insistent nimeni din Moldova şi o presimţire neagră şi-a înfipt gheara în suflet, sigur ceva s-a întâmplat, mi-am spus şi mi-am şters picăturile de sânge de pe obraji şi de pe buze, şi am luat mobilul în mână şi am răspuns, mă suna o vară de-a mea, Ileana, şi când am aflat ce a făcut Jenică al meu, m-am prăbuşit pe scaun, Ileana îmi vorbea, trunchiul gâştei se zbătea spasmodic pe masă, iar pe mine m-a trecut un sloi de gheaţă pe spate, pe masă se zbătea până şi capul păsării, aşa ceva nu am mai văzut niciodată, apăru Antonio şi îmi ceru să nu mai vorbesc atâta la telefon şi să termin de branşat gâsca, să iau tot acum cuţitul în mână şi să termin de prelucrat pasărea, dar eu nu am mai putut şi am început să plâng în hohote şi Anita mi-a sărit în ajutor şi a început să branşeze ea gâsca aia, dar eu m-am întors cu spatele , pentru că nici s-o privesc nu mai puteam, am ieşit din bucătărie şi mi-am luat câteva zile libere, şi de atunci nici din casă nu am mai putut ieşi, şi îmi pun mereu una şi aceeaşi întrebare, oare cum de Jenică al meu a putut face una ca asta, acum înţeleg că ceea ce mă mai lega de Moldova era Jenică, nu mai pot merge acasă, nu cred că o să mai pot veni vreodată, stau pe pat, îmi frâng mâinile şi mi se pare că-mi sunt murdare de sânge şi alerg grăbită la baie să mi le spăl. Nu mai pot. Citește mai departe pe deschide.md.
NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine sînt cu caracter pamfletar și trebuie abordate ca atare
Dumitru CRUDU // Mama ucigașului din Strășeni
