Dumitru Pelin // Cum am dat „vziatcă” la naștere

bebelus
Distribuiti mai departe...
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

M-am trezit pe la miezul nopții. Cineva mă căuta insistent la telefon. Am ridicat și, la celălat capăt de fir, mama a început să strige:

– Ioane, de ce mă minți că ai nevoie de bani? Eu, când te-am născut pe tine, n-am dat nici o rublă la medici… Ți-e rușine să spui pentru ce-ți trebuie…?

– Mamă, poți să mă înțelegi că așa sunt timpurile. Medicii au salarii mici și n-ai încotro!, am încercat s-o consolez.

De aproape 10 ani, mama mea face mâncare și curat la un boieraș din Moscova și nu prea știe cum stau lucrurile aici.

Discuția dintre noi a durat exact trei minute, cu întrebări tăioase, răspunsuri printre dinți și s-a încheiat cu niște învinuiri care m-au durut: de ce nu-mi găsesc o slujbă bine plătită pentru că meseria de profesor de engleză la cel mai pretigios liceu din Soroca e o bătaie de joc…?

Dimineața m-am trezit și mi-am sărutat pe frunte soția.

– Elena, eu mă duc la lucru! În caz de ceva, sună-mă! i-am șoptit.

Când am deschis telefonul, aveam un mesaj de la mama: „Ți-am trimis 300 de euro, prin sistemul Zolotaya Korona. Aveți grijă de voi și de nepoțică.”

În acele clipe, m-am simțit ca un soldat proaspăt înrolat în rândurile Armatei Naționale, pe care comandantul l-a umilit în fața întregului pluton.

Colegii de la serviciu m-au întrebat: „Ce-i, Ioane, când bem de sănătatea copilului?” „Ce-o să aveți, băiețel sau fetiță?” „Dar bani ai pregătit, că doctorii nici nu se uită la tine dacă nu le strecori nimic în buzunarul halatului”.

Abia începuse ora pe care o aveam cu clasa a patra, că, la un moment, o elevă s-a ridicat și mi-a spus mândră:

– Domnule profesor, soția dumneavostră va naște la mămica mea!

Câțiva copii s-au întors spre ea și o priveau cu invidie.

– Sigur, Ilinca! I-am răspuns, roșind, amintindu-mi de cei 300 de euro pe care mi-i trimisese mama și de morala pe care o primisem la miezul nopții.

 

Pe la prânz m-a sunat nevasta și a început să mă certe:

– Ioane, de ce ai cerut bani de la mama pentru naștere? Nu ți-am zis eu că trebuie să ne descurcăm cumva singuri…?

– Cum, draga mea, să ne descurcăm, când salariul meu e de 3200 de lei, tu n-ai lucrat până acum nicăieri, iar economiile noastre, banii puși deoparte, sunt exact 120 de euro? Nu tu mi-ai spus că pentru naștere avem nevoie de 300 de euro, dacă vrem ca totul să fie bine…?

Am înțeles că e o isterie de-a ei prenatală. Așa sunt femeile capricioase, iar bărbații trag ponoasele.

Seara, când am venit acasă, nevasta și-a cerut iertare pentru cele spuse:

-Dragul meu, te înțeleg, dar și tu trebuie să înțelegi că micuța noastră trebuie să se nască în siguranță.

-Înțeleg, Ileană hăi, dar și noi, profesorii, avem salarii mici. Cum dracu’ așa, noi, cei care-i învățăm pe copiii medicilor, procurorilor, polițiștilor să citească, să scrie, să gândească…, avem lefuri de râsul găinilor?

-Bărbate, uite ce zic eu. Hai după ce se naște Mara, eu plec la mama, iar tu te duci în Anglia la muncă, dacă tot insiști.

-Știi, medicul care va primi nașterea este mama unei eleve dintr-a patra? Îți imaginezi, eu merg la ea și-i zic: „Doamna Lupăcescu, dacă doriți ca fiica dumneavostră să încheie cu bine cursul de engleză, va trebui să-mi dați 300 de euro.” Ei cum, îți imaginezi o asemenea situație?

 

A doua zi am mers la bancă, să scot banii trimiși de mama. Deodată m-a sunat telefonul. Era nevasta: „Ioane s-a început!”

Am chemat ambulanța, apoi am sunat-o pe doamna medic obstretician Lupăcescu, cu care s-a înțeles soția că-i va veghea nașterea.

După ce am văzut-o pe Maria la sânul mamei, am mers în cabinetul doamnei medic. Am scos plicul din buzunarul sacoului și l-am întins: „Vă mulțumesc din suflet!”

 

Madame Lupăcescu s-a uitat la mine, apoi a deschis plicul și mi-a zis: „Încă 50, pentru moașe”. Bine că mai aveam ceva bani la mine. Intuiam eu că n-aveam cum să scap numai cu 300.

Peste o săptămână, soția și fiica au fost externate din Maternitate, iar peste două luni am plecat în Anglia, la construcții, unde m-am întâlnit cu un profesor de matematică, doi de chimie și unul de istorie, veniți, ca și mine, din Moldova…

 

 

 

leave a reply