Dumitru Pelin // Opa, care patron, parcă eram televiziune independentă?

Distribuiti mai departe...
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Am intrat luni fix la 9 în redacție, plin de energie după o săptămână fabuloasă trăită la Bruxelles, unde fusesem într-o vizită de studiu. Mi-am agățat ceremonios rucsacul de speteaza scaunului și m-am așezat la birou. Apoi, mi-am deschis calculatorul: trebuia să mă pregătesc pentru ediția de luni a emisiuni „Fundamental”. Am început să documentez febril subiectul despre lipsa parcărilor în oraș, gândindu-mă, totodată, dacă vor veni toți invitații. După un sfert de oră, în redacție a intrat directorul postului TV. Părea foarte agitat și evita să mă privească în ochi. S-a strecurat în birou, urmat timid de redactorul-șef. Prin sticla ușii, vedeam că discută ceva aprins. Din când în când, se uitau lung în direcția mea. Ca la un semn anume, m-a chemat șeful.

 

„Trăiane, ia vino-ncoace. Așează-te!” Am căzut pe fotoliul din piele artificială de lângă ușă.

Șeful a început să-și frece nervos mâinile, apoi să-și îndoaie degetele  și să muște colțul stâng al mustății.  Semn rău de tot, or, nu l-am văzut niciodată atât de precipitat, chiar și pe timpurile  grele când eram amândoi reporteri și făceam materiale despre mai marii zilei.

 

„Traiane, ce-ai făcut la Bruxelles, ce-ai filmat dumneata acolo?”

Aha, dumneata, care va să zică, nu-i bine. După o mică pauză, i-am răspuns:

„Am efectuat o vizită de studiu, finanțată de Delegația UE în țara noastră. Am făcut găzetărie: interviuri, sincroane, păi, știți, doar le-am transmis în redacție.”

 

– Te înțeleg, dar ai filmat și altceva?

 

-Da, am filmat o acțiune de protest din fața Parlamentului European, manifestare la care un deputat, reprezentant al partidului de guvernământ, a fost luat la rost de un grup de moldoveni din diaspora. Imaginile video le-am postat pe pagina de facebook a site-lui pe care-l coordonez, căci, știi și dumneata, un jurnalist în Republica Moldova  trebuie să muncească în mai multe locuri, dacă vrea să-și câștige pâinea și untul onest.

 

– Să știi că patronului nu i-a plăcut gestul tău și de aceia, trebuie să te anuț că am hotărât să te dau afară. Pur și simplu, imaginile filmate de tine au fost preluate de diferite instituții media din opoziție, percepi măsura catastrofei?

 

„ Opa, care patron, parcă eram televiziune independentă?” Ca la un alt semn anume, a intervenit redactorul-șef: „Trăiane, trebuie să te concediem, dar nu chiar așa de repede.  Te sfătuim să-ți iai o pauză de câteva zile și să te gândești bine, apoi să ne spui, dacă nu vrei să renunți la site-ul pe care îl administrezi.  Eu te înțeleg că ai prins senzaționalul, dar vezi că trebuie se te mai gândești și la consecințe.”

 

-Am înțeles, dlor șefi, le-am răspuns cu temeritatea care ți-o asumi, după ce faci o faptă bună.

 

M-am ridicat semeț din fotoliu și am ieșit din biroul directorului, lăsându-i pe cei doi cufundați într-o nedumerire adâncă. Am închis calculatorul, mi-am pus rucsacul în spinare și le-am spus colegilor că-mi iau o minivacanță.

Revenit miercuri, am intrat direct în biroul șefului. „Ei, ce-ai hotărât?”, m-a întrebat cu un zâmbet silit. I-am pus masă cu toată demnitatea mea de jurnalist neatârnat cererea de demisie.

 

„Așa deci, bine, vom discuta cu patronul, să vedem cum facem. Poate te răzgândești, totuși?”

I-am răspuns că aș vrea să știu de ce am căzut în dizgrație.

 

Am discutat  apoi vreo 20 minute, timp în care am aflat cine-i proprietarul televiziunii noastre independente (liderul unui partid influent) și cine  i-a sugerat să mă concedieze( consilierului acestuia pentru mass-media).

 

În opinia sfetnicului, de altfel, îl cunoșteam personal și nu credeam niciodată că-i un ticălos, eu am păcătuit zdravăn de câteva ori, publicând articole și editoriale deranjante pe site. Șeful insista subtil să renunț la site sau să-l trec contra cost la cheremul partidului:

 

„Ei sunt nemultumiți, Trăiane, pentru că joci la mai multe capete. Trebuia să aștepți cuminte, pentru că ei aveau de gând să te finanțeze, or, tu ai nevoie de bani pentru site, din câte cunosc eu bine. Dar tu, na-ți-o bună, pe lângă toate, postezi protestul filmat la Bruxelles.”

 

La finalul discuției, i-am spus că plec și… am plecat.

 

 

 

 

 

 

 

 

leave a reply