“Cibotari, Cibotari, Cibotari, hai, trezește-te… ai jumătate de oră ca să te pregătești, pentru că plecați pe flancul stâng”, îl îndemnă camaradul Tescari, care, santinelă, era obligat să trezească soldații din pichetul de grăniceri ca să meargă la datorie.
„Bre Tescari, spune-i plutonierului Popescu că nu pot merge pe graniță, pentru că mă doare capul și nu vreau”, a răspuns cu o voce adormită Ion Cibotari, un băiat de 19 ani din Căpriana, ajuns să facă serviciul militar tocmai la Naslavcea. Sergiu Tescari a mai insistat de două trei ori, apoi în dormitorul pichetului a intrat plutonierul Popescu cu care soldatul Cibotari trebuia să meargă să patruleze frontiera.
“Cibotari!!!”, a strigat plutonierul. Era ora trei dimineața, tocmai când somnul e mai dulce. De la strigătul lui s-au trezit imediat toți cei 20 de grăniceri din dormitorul pichetului.
„Din câte văd, Cibotari, tu nu ai dorință să mergi și să patrulezi cu mine frontiera”, a spus pe un ton apăsător plutonierul.
– Domnule plutonier, mă doare capul.
-Și de când, mă rog, te doare capul? De când a venit Tescari sau de când te-ai culcat? Uite, Cibotari, am trezit douăzeci de oameni din cauza unei dureri de cap și a unui moft de-a matale de a nu merge să servești patria.
-Domnule plutonier, mă doare capul și nu vreau să merg.
„Ahuieti, voi ați auzit?”, a exclamat Popescu, aprinzându-și țigara chiar în dormitor. Apoi a ordonat: „Pichet, deșteptarea! Luați armele!”
În timp ce ne îmbrăcam și luam armele din dotare, Popescu exersa: „Soldat Cibotari, cum te cheamă, Cibotari?” „„Ion”-a răspuns zimbind soldatul.
„Ion, a continuat plutonierul, are tot timpul din lume să se îmbrace, ba mai mult, să fumeze o țigară în timp ce voi vă îmbrăcați, primiți armele și vă aranjați în fața pichetului”.
După ce ne-am aranjat în două rânduri în fața Pichetului de Grăniceri Naslavcea, plutonierul Popescu a ieșit pe prag împreună cu Ion Cibotari care arăta un om fericit.
„Alinierea, drepți!”, a ordonat Popescu. Apoi, a rostit un discurs ironic.
„Ei … rebeata, după cum vedeți acest flăcău al neamului a refuzat să servească patria, să respecte regulamentele militare și legile Republicii Moldova. Nu asta ai jurat tu în iunie, Cibotari?
Iată, Cibotari, pe timp de război, pentru asemenea fapte, tu ai fi fost imediat împușcat. Dar acum, în această noapte înstelată de septembrie, camarazii tăi, îi sunteți camarazi, soldați?”
„Întocmai!” – au răspuns 20 de guri.
„Ei vor merge în locul tău să patruleze frontiera. Soldați, la stânga, urmați-mă, mergem pe flangul stâng, să admirăm priveliștele nocturne ale hotarului și cum curge Nistrul. În tot acest timp, soldatul Cibotari va dormi, iar noi îi vom vegea somnul”.
