Dumitru Pelin // „Va veni, Ionele, și timpul când vor fi redeschise bisericile, iar radio-tocika minciunoasă își va închide gura pentru totdeauna”

Deseori, tata mi-a povestit despre străbunica Eftimia, care și-a pierdut soțul pe front. Străbunelul Nicolae a fost înrolat cu forța în armata sovietică și a murit pe râul Oder.

Fiul lor, bunelul Theodor, botezat de „eliberatori” Fiodor, îmi povestea cum au venit rușii și mi-au luat străbunelul pe front. Spre deosebire de ruși, nemții, în ’41, le-au cumparat o parte din vitele, porcii și păsările din ocol și l-au cruțat pe Nicolae Pelin, pentru că avea cinci copii. Iar casa lor a servit, pentru câteva zile, drept adăpost pentru soldații germani. Erau de o cumsecădenie rară, îmi povestea bunelul. Atunci el a mâncat pentru prima dată ciocolată, caramele și a cântat la muzicuță. Ce-i trebuia unui copil.

După ce s-a instalat puterea sovietică, străbunica Eftimia, rămasă văduvă cu 5 copii, a continuat să-și vadă de treabă, purtând de grijă copiilor, gospodăriei și cinstind cu sfințenie memoria străbunelului. Mergea cu regularitate la biserică, până când, într-o bună zi, un râs al satului a închis-o și a transformat lăcașul de cult în depozit.

Tânjea, sărmana, îmi povestea, peste ani, bunelul.

În copilăia tatei, mămuca Fima, așa cum o dezmierda el, îi spunea tatei: „Va veni, Ionele, și timpul când vor fi redeschise bisericile, iar radio-tocika minciunoasă își va închide gura pentru totdeauna. Oamenii vor râde de bucurie, iar antihriștii nu-și vor gasi loc printre noi. Să mă ții minte!… Pentru că minciuna are picioare scurte.”

La sfârșitul anilor ’80, mămuca Fima a murit, iar ’91 s-a destrămat Uniunea Sovietică. În satul Gălășeni s-a redeschis biserica și lumea a început să meargă, ca odinioară, la liturghie.

Și acum, la Gălășeni, se oficiază slujbe, doar că vin puțini oameni. Și nu din cauză că gălășenenii ar crede mai puțin în Dumnezeu, ci pentru că în sat, pe an ce trece, rămân tot mai puțini…

leave a reply