Eugen Paladi // Dacă era cumătru’ Ion ministru…

Moldoveanul nostru se pricepe de minune la câteva lucruri (ar fi mai multe, dar ne oprim la… trei):

  • Să se plângă pe soartă. Și aici toți sunt de vină – autoritățile, vremea de afară, Dumnezeu, rușii, americanii… oricine, numai nu el/ noi.
  • Să aștepte ca cineva să facă în locul lui ceea ce trebuie de făcut.
  • Să dea sfaturi și să critice.

La capitolul critică, pe moldovean nu-l întrece nimeni. Mai ales când își ia „la puricat” țara, șefii, ori neamurile sau vecinii (numai nu apucăturile lui). În asemenea situații, omul nostru e cel mai luminat la minte, doar că (mama ei de viață!) așa a vrut Cerul – să nu fie el omul potrivit la locul potrivit, că de-ar fi fost, e-he-hei! Ce bine mai era!…  Dacă era el primar, dacă se ducea Lenuța lui la Eurovision, dacă era cumătru’ Ion ministru…

Că,ce, aiștia-s de ieșit cu dânșii în lume?…

Firește, ca cetățeni ai acestei țări avem cu toții dreptul la libera exprimare. Cam de ce să ne rușinăm când trebuie de spus lucrurilor pe nume? Mai ales că, Slavă Domnului, avem de ce să fim nemulțumiți… Și-apoi, e un semn că n-am murit încă, că vedem ce se întâmplă în jurul nostru, că ne pasă și că ne implicăm, (mă rog, după puteri).

Numai că în cazul moldoveanului totul se rezumă la vorbă – „Ce bine ar fi…”, „Apu iaca, dacă ar fi așa…”, „Până n-o să începem noi…” ș.a.m.d. ș.a.m.d. Vorbim, (parcă) găsim soluții înțelepte, și cu asta tot.

Dacă ne-am apuca odată serios de treabă…

E-hei! Ce minunat ar fi…

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata