NordNews
Avem ce spune

FOTO | Oda wc-ului școlar

Cu găuri în acoperiș, cu uși și podele din lemn, fără separatoare și cu un iz ce-ți sfredelește nările. Unele n-au fost curățate de decenii, dar „săptămânal se mai aruncă cu hlorcă (clorură de var – din rusă) pe găuri”. 

Prea puțin ca elevii, uneori chiar și profesorii, să mai vrea să le calce pragul. „Pute tare și ne temem.” „Eu, personal, nu mă duc acolo. De-am’ ce se întâmplă cu rinichii mei…”

Când, în septembrie 2020, în plină pandemie de COVID-19 și de campanie prezidențială, directoarea gimnaziul din Hiliuți, Râșcani, primarul satului, președintele raionului și un deputat au tăiat o panglică roșie țintuită de mâinile a doi elevi la intrarea unui veceu școlar proaspăt renovat, criticile au curs gârlă. Subiectul, mediatizat și de presa din România, a trezit inclusiv nemulțumirea avocatului copilului.

Atunci am și decis să pornim pe urmele veceurilor școlare din raionul Râșcani și să vedem în câte dintre ele ar mai trebui „tăiată panglica roșie”. Mai ales că Râșcani se află în top 10 raioane care stau cel mai prost la capitolul „blocuri sanitare în interiorul instituțiilor de învățământ primar, gimnazial și liceal”, conform datelor oferite de Agenția Națională de Sănătate Publică (ANSP).

Mai exact se află pe locul 7. Aici, din 30 de instituții de învățământ, 12 nu au o toaletă în interior sau, dacă o au, nu funcționează. Doar că datele statistice nu se prea pupă cu realitățile.

Timp de patru zile am cutreierat raionul Râșcani și am vizitat 13 școli. Astfel am descoperit că la unele, chiar dacă există un veceu funcționabil în interior, elevii continuă să apeleze la cel din curte. Cei mici susțin că nici n-au știut că cel din interior funcționează, în timp ce administrația îi bănuiește că ei îl preferă pe cel de afară ca „să tragă de timp și să mai scape de lecții”.

Ei, la sat totul e posibil”, ne spune consternată Mariana Tutunaru, medic epidemiolog la ANSP.


Ușurei

„Probabil de la Președinție”

Drumul proaspăt asfaltat din satul Ușurei începe din mijlocul cătunului, de lângă un magazin cu ferestre ruginite, cotește pe lângă școala primară și grădiniță și se termină după biserică.

Cu trandafiri galbeni și roșii sădiți în curte, cu pereți galbeni ce se scaldă în razele soarelui de octombrie, școala pare solidă din afară. Însă în interior totul e decrepit. Pereți crăpați, umîvalnice (lavoare – din rusă) improvizate, sobe din cărămidă și un sistem de electricitate ce stă să cedeze.

În fața școlii, un pic mai la dreapta, la umbra unor nuci bătrâni, stă dosit closetul. E o construcție din piatră cu trei cămăruțe, încercuită de numeroși „soldăței” ascunși pe sub frunzele căzute și învăluită de un miros care nu te lasă să petreci prea mult în preajma lui.

În cămăruța pentru fete podeaua cafenie e fisurată, iar găurile, fără separatoare, sunt practic una lângă alta. Abia de ar încăpea între ele, concomitent, două tălpi, chiar și de copil.

La băieți distanța e un pic mai mare. Dar cei mai norocoși sunt profesorii și administrația. Ei au o cămăruță doar a lor și la care ușa din lemn se închide fără probleme.

Fu, acolo pute! Și e frig iarna!”, se încruntă o brunetă dintr-a IV-a. „Da, dar eu mă tem să mă duc acolo. Mă tem să nu iasă cineva din dos și să mă sperie”, îi ține isonul un coleg cu ochii albaștri.

Întrebați dacă și-ar dori o toaletă în interior, fețele li se luminează. Nu pentru mult timp. Doar până în momentul în care directoarea îi probozește: „Iaca, de-am’ o să ziceți cu toții că vreți veceu în interior!

Ar trebui toaletă în interior”, recunoaște totuși directoarea Olesea Prisăcari, „dar de unde 200 de mii de lei?! Noi bani de lemne și cărbuni nu avem pentru iarnă”.

După inaugurarea cu fast a veceului de la Hiliuți, pe la final de septembrie în ograda școlii din Ușurei și-au făcut apariția două doamne. „Nu-mi aduc aminte de unde au spus exact că sunt. Probabil de la Președinție. Au întrebat dacă putem să prefacem o cameră pentru veceu în interior”.

Directoarea spune că le-a arătat camera de păstrare a alimentelor, de unde le-ar fi ușor să tragă o țeavă în grădina din spatele școlii. Deja acolo, „vom săpa o groapă să se scurgă masele fecale. Satul nu are canalizare, din păcate”, explică Prisăcaru, arătând grădina care se învecinează cu o biserică nouă a cărei construcție e pe sfârșite.

Totuși probabilitatea ca la școala din Ușurei să fie amenajată o toaletă în interior e mică, consideră directoarea, pentru că instituția riscă să fie închisă în viitorul apropiat. „Sunt doar 16 copii.

Până atunci, elevii apelează la closetul de la umbra nucilor. După, ca să-și spele mâinile, trebuie să meargă în interiorul școlii, în capătul unui hol spațios, unde a fost improvizat un umîvalnic (lavoare – din rusă) și din care apa se scurge într-o găleată. Sau să meargă la fratele geamăn al acestuia, în cantină. Cel din urmă are în preajmă și un robinet cu apă curgătoare funcționabil, dar și un uscător de mâini.


Răcăria

„Nu e încuiat”

Gimnaziul din satul Răcăria, reședința comunei din care face parte și Ușurei, numără 118 elevi. Este o școală de circumscripție care adună învățăcei din mai multe sate, inclusiv și pe cei din Ușurei care studiază în clasele gimnaziale.

Încă din 2017, instituția dispune în interior de un bloc sanitar pavat cu teracotă albă. A costat aproximativ 300 de mii de lei construirea acestuia într-o anexă unită de peretele școlii. Însă majoritatea elevilor continuă să dea târcoale closetului din curte, iar o fetiță din clasele primare ne spune că nici măcar nu a știut că cel din interior funcționează.

Directoarea gimnaziului ne asigură că elevii îl folosesc pe cel din interior pe timpul iernii. Mai mult, că ar putea și acum să-l utilizeze, pentru că „nu e încuiat”. „Cât e cald, se duc afară. Cred că fac asta, ca să tragă de timp și să mai scape de lecții.

Toaleta din curte e din piatră, are cel puțin 15 ani și nu a fost curățată niciodată. Albă și curată pe dinafară, cufundată în întuneric și cu miros pestilențial în interior. Podeaua pietruită e umedă, iar de pe separatoarele din piatră se decojește varul.

Se dezinfectează cu înălbitor aproape zilnic”, ne spune directoarea. Dar „nu l-am închis, deoarece, dacă se înfundă canalizarea [la cel din interior], elevii unde să meargă?


Citiți materialul integral pe oamenisikilometri.md

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata