1675
A fost înființat „Observatorul Regal din Greenwich”. În 1948, Observatorul a fost transferat în castelul Herstmonceux (Sussex). Vechea clădire a observatorului, construită de Wren, s–a păstrat până în prezent, și este înconjurată de un parc în centrul Londrei.
Observatorul Regal, amplasat chiar inima Parcului Greenwich, a fost prima clădire cu scop științific special construită pentru a servi acestui țel. Observatorul a fost fondat ca instituție știintifică pentru cercetare în navigație în 1675, de către Charles al II-lea. Timp de 250 de ani, acest observator a reprezentat centrul național de cercetare în astronomie, reglarea timpului și evenimente solare și magnetice. Rolul său navigațional și temporal a condus la stabilirea Meridianului Greenwich (longitudinea de 0 grade), acceptat ca Prim Meridian al Lumii in 1884. Ceasurile dezvoltate de John Harrison pentru a determina longitudinea pe mare se numară printre cele mai prețuite posesiuni ale Observatorului Regal Greenwich. Alipit de el este Planetariul Peter Harrison, o operă de arta construită într-o noua clădire cu arhitectura contemporană, unde este gazduit cel mai mare telescop cu refracție din întregul Regat Unit.
Greenwich se află la o distanță de numai 20 de minute de Centrul Londrei, în Zona 2 a rețelei turistice londoneze. Se ajunge facil aici, cu barca pe raul Tamisa, cu metroul ușor de suprafață (DLR), cu trenul sau cu autobuzul. Nu se recomandă vizitarea zonei cu automobilul personal sau închiriat, deoarece parcarea este cu timp limitat.
1792
Revoluția franceză: Poporul cucerește Palatul Tuileries. La prânz, castelul este luat cu asalt. Adunarea națională decide că regele este suspendat din funcțiile sale și că francezii vor alege o nouă Convenție Națională a cărei misiune este să fondeze o națiune nouă – „a doua revoluție”.
Revoluția franceză (în franceză Révolution française) a fost o serie de revolte sociale și politice radicale din Franța, în perioada anilor 1789-1799, care a afectat profund istoria modernă a Franței, marcând declinul puternic al monarhiei și bisericii și apariția democrației și naționalismului.
Resentimentul popular față de privilegiile de care se bucurau clerul și aristocrația a crescut în timpul unei crize financiare în urma a trei războaie anglo-franceze costisitoare și a câtorva ani cu recolte proaste. Cereri de schimbare și reforme au fost formulate după idealuri iluministe, ceea ce a provocat convocarea Stărilor Generale în mai 1789.
Primul an al Revoluției a văzut membrii celei de-a treia stări preluând controlul, asaltul asupra Bastiliei în iulie, aprobarea Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului în luna august și un marș al femeilor către Versailles care a forțat curtea regală să plece la Paris, în octombrie. Un eveniment central al primei etape a fost desființarea feudalismului, taxelor, instanțelor și privilegiilor feudale la 4 august 1789. Următoarea etapă a fost dominată de lupte pentru aplicarea reformelor majore, între diverse grupări liberale și sprijinitori de dreapta ai monarhiei. Insurecția de la 10 august 1792 a fost decisivă pentru abolirea monarhiei, republica fiind proclamată la 21 septembrie 1792. Regele Ludovic al XVI-lea al Franței a fost executat la 21 ianuarie 1793.
1929
Astăzi, se împlinesc 89 de ani de când s-a născut la Tighina, Regatul României, Tamara Buciuceanu-Botez, actriță română de teatru și film. Ea a rămas în memoria cinefililor români din Basarabia și România drept interpreta rolului lui Isoscel, profesoara de matematică din seria ”Liceenii”, iar iubitorii de teatru o asociază, inevitabil, cu Coana Chirița, rol interpretat pe scena Teatrului Național din Iași.
Tamara Buciuceanu-Botez s-a născut într-o familie numeroasă. A avut patru fraţi, Nicuşor, Costică, Lizon şi Iulia Buciuceanu, cea care avea să devină una dintre cele mai mari cântăreţe de operă din România.
Iulia Buciuceanu a fost căsătorită cu actorul George Constantin, cu care a avut un copil, devenit și el peste ani un actor de succes, Mihai Constantin, care avea să-i dea replica mătușii sale în celebra serie ”Liceenii”.
1953
I.V. Kapitonov, secretar al organizației de partid din Moscova al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, îi raportează prim-secretarului Nikita Hrușciov despre o metodă foarte avansată a Trustului de construcții nr.28, care a ridicat în Parcul Izmailovo, pe bandă rulantă, opt clădiri de cinci etaje, cu 2200 m2 fiecare. El îi scrie lui Hrușciov că la fiecare 13 zile altă asemenea clădire va fi dată în folosință. Era noul stil din arhitectura sovietică, care va produce așa-numitele „hrușciovki”, ce rezolvau precar lipsa locuințelor.
