În această zi de 24 septembrie s-au…

24
Distribuiti mai departe...
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

787

 Al doilea sinod de la Niceea (al șaptelea ecumenic) restabilește cultul icoanelor.
Al doilea sinod de la Niceea
Al doilea sinod de la Niceea

  Al doilea conciliu de la Niceea (astăzi İznik, în Turcia) a fost cel de-al VII-lea conciliu (sinod) ecumenic și a avut loc în anul 787. Acest conciliu fost convocat de împărăteasa Irina Ateniana, care a acționat ca regentă în numele fiului ei Constantin al VI-lea, pe atunci minor. Conciliul a fost inițiat de patriarhul Paul al IV-lea al Constantinopolului și de succesorul lui, patriarhul Tarasie, având ca scop corectarea ereziei iconoclaștilor, printre care se numărau și împărații Leon al III-lea și Constantin al V-lea.

Iconoclasmul (din limba greacă eikon adică imagineînfățișare sau icoană și klasma adică a distruge) este o doctrină oficială a statului și a bisericii bizantine, între anii 726-843, care a impus distrugerea icoanelor și disciplinarea celor ce li se închinau. Politica iconoclastă a reprezentat, de asemenea, reforme sociale, politice, administrative și legislative.

Erezia iconoclaștilor, combătută de cei 263 de episcopi adunați la acest sinod, a fost că Isus Hristos nu poate fi reprezentat în icoane, concepție care se baza pe faptul că se nega natura umană a Fiului reprezentat în icoane. În locul ei a fost adoptată doctrina prin care se acceptă cultul imaginilor sacre și a relicvelor.

În urma acceptării cultului icoanelor s-au formulat patru anateme împotriva celor care nu recunosc că Isus Hristos poate fi reprezentat în umanitatea lui, nu acceptă reprezentarea în artă a sceneloe evanghelice, nu salută astfel de reprezentări prin ridicarea în picioare și resping orice tradiție scrisă sau nescrisă a bisericii.

 

1929

 Guvernul sovietic a decretat că începând de la 1 octombrie se va introduce o versiune reformată a calendarului, în care săptămâna devenea de 5 zile, toate lunile aveau 30 de zile, iar restul de 5 sau 6 zile erau sărbători intercalate câte una sau două între anumite luni.
Versiune reformată a calendarului

La 1 octombrie 1929 a fost introdusă în Uniunea Sovietică o versiune reformată a calendarului, în care toate lunile aveau 30 de zile, iar restul de 5 sau 6 zile erau sărbători intercalate cîte una sau două între anumite luni. Astfel, în anii 1930 și 1931 luna februarie a avut 30 de zile. Acest calendar revoluționar, care reducea de asemenea săptămînile la 5 zile, a fost luat în serios numai în anii 1930 și 1931, după care s-a renunțat la el. (Săptămâna de 5 zile a fost înlocuită cu una de 6 zile urmînd ca în 1940 să se revină la săptămîna normală). Chiar și pe această perioadă lumea a continuat să utilizeze calendarul gregorian, inclusiv la nivel oficial, lucru care se vede din edițiile zilnice ale organului de presă al Partidului Comunist Sovietic, Pravda.

 

1951

În regiunea Kurgan, Rusia s-a născut Nina Crulicovschi, interpretă de muzică ușoară.
Nina Crulicovschi

Părinţii ei au fost deportaţi în Siberia. Abia la vârsta de şapte ani Nina Crulicovschi revine cu tatăl său la Chișinău. Începe să înveţe treptat limba maternă, căci nu cunoştea la acea vârstă decât rusa şi tătăreasca. Învaţă la şcoala muzicală din Slobozia, cântă în ansamblul local muzică populară şi de estradă.

Absolveşte școală medie de muzică „Șt. Neaga” din Chișinău în anul 1972. În anii studenţiei a început să cânte muzică populară în Ansamblul „Mărţişor” împreună cu orchestra şi alături de mai mulţi dansatori profesionişti. A concertat în Finlanda, Bulgaria, Cehoslovacia. A fost o perioadă de succes pentru cântăreaţă. Tot în aceşti ani Ion Aldea Teodorovici a invitat-o să cânte o melodie cu Petre Aldea Teodorovici,  apoi înregistrează şi un mic disc cu piesa „Cu numele tău”, piesă cu care după 10 ani şi-a găsit publicul şi a devenit şlagăr.

În anii 1973 – 1975 ocupă funcție de solistă în orchestră de muzică populară „Fluieraș”; în anii 1975-1976 – în orchestră de muzică populară „Lăutarii”. Este solistă în formațiile de muzică ușoară „Orizont” (1977-1979), „Bucuria” (1979-1982) și „Contemporanul” („Noroc) (1983…1989) ale Filarmonicii Naționale. Apoi îşi începe cariera solo. Au venit, însă, vremuri grele pentru Nina Crulicovschi. În anul 1981 a participat la Festivalul „Zorii Crimeii” de la Ialta şi a obţinut premiul III şi cât nu este de straniu, în loc să i se ofere posibilitatea să avanseze pe plan profesional, să i se dea un ansamblu propriu, căci de obicei aşa se proceda, a fost chemată după concurs şi i s-a spus, că pentru ea nu mai este post de solistă în ansamblul „Bucuria” şi dacă vrea să rămână la Filarmonică trebuie să cânte în capela corală „Doina”. Iar în iunie 1983, tatăl artistei este arestat din motive politice şi învinuit de propagandă împotriva comuniştilor. Timp de 7 ani a fost interzisă oficial ca artistă. Nu erau difuzate cântecele ei nici la radio, nici la televiziune. Nu avea minimul de existenţă, ducea foame în adevăratul sens al cuvântului. Începând cu anul 1989 îşi recapătă pofta de viaţă odată cu restabilirea sa în funcţie la Filarmonica Naţională, a urmat o perioada fructuoasă plină de turnee, fani. Cu ansamblul „Noroc” a concertat prin mai multe ţări printre care Tunisia, SUA.

A lucrat asupra mai multor cântece cu poeţii Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Anatol Ciocanu, cu compozitorii Petre Teodorovici şi Ion Aldea Teodorovici, Mihai Toderaşcu. Pe parcursul carierei sale timp de un an de zile a cîntat alături de Nicolae Sulac. Nina Crulicovschi are multe înregistrări la Radioteleviziunea Naţională de la Chișinău.

În anul 1993 i s-a conferit titlul onorific Maestru în Arte din Republica Moldova, este laureată a numeroaselor concursuri naţionale, unionale şi internaţionale.

A avut mai multe oferte de muncă peste hotare inclusiv şi în SUA, de mai bine de 14 ani este solistă de muzică uşoară pe scena Teatrului „Alexandru Davila” de la Piteşti, România. Revine în Republica Moldova pentru a susţine concerte, a-şi bucura fanii de acasă.

 

1957

 Președintele Statelor Unite ale Americii, D. Eisenhower a trimis 1.000 de soldați în orașul Little Rock, capitala statului Arkansas pentru a proteja împotriva rasiștilor nouă elevi de culoare care frecventau o școală generală din oraș.
1.000 de soldați ai Divizei 101 Aeropurtate

Cei nouă de la Little Rock au adus Arkansasul în atenția țării când guvernul federal a intervenit pentru a-i apăra pe elevii afroamericani care încercau să studieze la un liceu din capitala statului Arkansas. Governatorul Orval Faubus a ordonat Gărzii Naționale să-i ajute pe segregaționiști să împiedice nouă elevi afroamericani să se înscrie la Liceul Central din Little Rock. După ce a încercat de trei ori să-l contacteze pe Faubus, Președintele Dwight D. Eisenhower a trimis 1.000 de soldați ai Divizei 101 Aeropurtate să-i escorteze și să-i protejeze pe elevii afroamericani la intrarea în școală la 25 septembrie 1957. Sfidând hotărârile judecătorești federale în favoarea integrării, guvernatorul și primăria Little Rock au închis liceele până la sfârșitul anului școlar. Până în toamna lui 1959, segregația rasială a fost eliminată din liceele din Little Rock

leave a reply