Actorii spectacolelor electorale din muncipiile Bălți și Chișinău demonstrează încă o dată că e foarte greu să devii un politician de talie, cum sunt bunăoară cei din Occident, SUA, Canada, Japonia etc. Altfel spus, un om care a ales să se implice, să profeseze exercițiul politic, ar trebui neapărat să fie specialist notoriu în economie, drept, politologie, administrare. Nu mai vorbim de faptul că el urmează să fie un om integru. Acolo, cetățeanul se pregătește încă de la o vârstă vragedă să îmbrățișeze cariera politică și își canalizează toate energiile anume întru atingerea acestui scop. Nu vom afirma că dincolo mașinăria politică funcționează impecabil, dar, totuși, nu e ca la noi. Clasa politică din R. Moldova încearcă, se pare, să verifice încă o dată pe propria epidermă veridicitatea afirmației leniniste: „Fiecare bucătăreasă e aptă să conducă țara!” Ei bine, noi, pacienții imperiului comunist, am văzut și am simțit prea bine atunci cum au condus bucătăresele, lăcătușii, tractoriștii, mulgătoarele, vânzătoarele, șoferii, minerii, vânătorii etc., etc. URSS-ul.
Nici liderii formațiunilor politice nu au mai multă minte politică. Nu numai că forțează motoarele, de regulă, în cele doar două – trei luni de campanii electorale, dar și nu gândesc panoramic. Din care rațiuni, îi întreb, înaintează un candidat sau altul pentru funcția de primar, parlamentar, președinte, când e clar că nu există nici o șansă la victorie? Cred că, pe de o parte, e vorba de acel infantilism politic, în linia căruia, formațiunea alege să se încurce printre picioarele celorlalți, tocmai pentru a fi la vedere, pentru ca poporul să nu uite de existența ei. Firește, că la mijloc sunt și jocurile/ sforăriile politice murdare, dar mai ales celebra rânză a basarabeanului. Tocmai așa îmi explic eu de ce nu s-a putut ca, de exemplu, partidele de dreapta să convină asupra unui candidat unic la fotoliile de primar de Bălți și de Chișinău. Veți spune că e o explicație prea simplă, prea tocită. Nu cred.
Încă o dată despre rânza basarabeanului
