Iulian Barbăscumpă// Despre Michelle Obama și Eufrosinia Dobândă-Volontir

Distribuiti mai departe...
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Pe când era încă președintele Statelor Unite, Barack Obama și soția sa, Michele, au decis să petreacă o seară în oraș, departe de agitația și exigențele Casei Albe. Cuplul a intrat, alături de garda de corp, într-un restaurant obișnuit. În momentul în care s-au așezat la masă, proprietarul a mers la garda de corp a președintelui și a rugat să-i permită să stea de vorbă cu Prima Doamnă a Americii, între patru ochi. Aceasta a fost de acord, iar în scurt timp Michelle și proprietarul localului au mers la o altă masă pentru a discuta. După ce au terminat conversația, Michelle s-a întors la masă. Fostul președinte a întrebat-o: „De ce era atât de interesat să discute cu tine?” Michelle i-a povestit că este o cunoștință din adolescență și că în acea perioadă acesta fusese îndrăgostit nebunește de ea. Obama i-a replicat: „Deci, dacă te-ai fi căsătorit cu el, ai fi fost și tu proprietara acestui restaurant minunat”.

„Nu. Dacă m-aș fi căsătorit cu el, ar fi fost acum președintele Statelor Unite”.

Nu degeaba se zice că în spatele unui bărbat de succes stă o femeie puternică, gata oricând să/ să se sacrifice. Sunt multe istorii care demonstrează acest lucru, precum sunt și excepții care… confirmă regula.

 

Ieri, la Bălți, a fost dezvelit bustul lui Mihai Volontir. La eveniment au fost prezenți deputați, consilieri, funcționari de la primărie, actori de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, admiratori ai talentului lui Mihai Volontir, nu însă și soția și fiica maestrului. Doamna Eufrosinia Dobândă-Volontir a acuzat probleme de sănătate. Poate că, într-adevăr, o fi avut, n-avem de unde să știm. Și, din această pricină, o fi urmărit procesiunea la geam, că nu stă departe de Aleea Clasicilor din centrul urbei.

Iar azi a fost la teatru, la o repetiție. Ne bucurăm că se simte mai bine.

Cred că a venit momentul să spunem niște lucruri pe care, de altfel, mulți le cunosc:

  • Mihai Volontir a fost un om de o cumsecădenie aparte. Când mergea, cu trupa naționalului bălțean, prin satele Moldovei, cu spectacole, oamenii aveau plăcerea să stea cu el de vorbă. Câteodată la un pahar de vorbă. Și dumnealui nu-i refuza niciodată. A fost iubit și apreciat. Pe merit.

Acum 15-20 de ani un profesor universitar de la Bălți venise cu ideea de a dezveli un bust al lui Mihai Volontir în centrul orașului. Doamna Eufrosinia a fost împotrivă. Zicea că nu e bun locul, că acolo se adună bețivii, boschetarii, că-și fac nevoile câinii etc. Și punctum.

Ieri, în sfârșit, bustul a fost dezvelit. În centrul Bălțiului. E a doua variantă. Prima nu-i plăcuse doamnei…

  • Cunosc mulți jurnaliști care voiau să-i ia maestrului un interviu. Doamna Eufrosinia le spunea imediat cât o să coste. Maestrul era bolnav și avea nevoie de medicamente scumpe. Așa spunea dumneaei. Unii, mai obraznici, se vede că, au îndrăznit să bată la ușă, dar doamna le-a închis ușa-n nas. Să știe ei altă dată.
  • Tot doamna Eufrosinia mergea sau scria scrisori către conducerea naționalului bălțean, primărie, minister etc, solicitând ajutor financiar pentru maestru. Și i se dădea. Deși, la meritele domniei sale, nu cred că Mihai Volontir nu avea din ce trăi. Era Artist al Poporului din URSS, Artist al Poporului din RM ș.a.m.d., ș.a.m.d., iar asta înseamnă, la urma urmei, niște dividente. (Știu că nu e frumos să numeri banii altuia, dar, dacă tot veni vorba…)
  • Un alt caz (delicat și acesta!) povestit de scriitotul și jurnalistul Pavel Păduraru: „În aprilie 2013, un om de afaceri de la Chișinău a organizat o serată de caritate pentru susținerea lui Mihai Volontir, la care a fost prezentat spectacolol Dați totul la o parte ca să văd, pe versurile lui Cioclea. Și Eugen al nostru s-a îmbrăcat la costum. Îmi povestea supărat că a așteptat cu multă speranță ca filantropul să-i întindă și lui măcar un leu pentru doi cartofi, dar acela nu i-a dat nici măcar un bănuț…”

Ce să-i faci (?), n-a avut bietul Cioclea noroc de o nevastă grijulie ca doamna Eufrosinia, c-ar fi trăit (și murit) altfel.

Gurele rele vorbesc că și titlul de Artist al Poporului Eufrosinia Dobândă-Volontir l-ar fi obținut tot grație străduințelor maestrului.

Nu i-a mers, în această privință, nici lui Grigore Vieru. Se zice că poetul, la insistențele doamnei Raisa, se ducea cu regularitate la președintele pe atunci Voronin, ca să cerșească pentru fiul său Călin terenuri, spații comerciale, autorizații. Iar Vladimir Nicolaevici, în bunătatea lui polițienească, îl ajuta, apostrofându-l, cam de fiecare dată, în felu-i caracteristic: „Băi Grișa, băi. Ce ai tu cu noi, comuniștii? Lasă odată apucăturile astea unioniste, că noi nu vrem unire cu România voastră!”

Și poetul cu suflet de copil se întorcea acasă rănit în convingerile sale, dar învingător, pentru că obținea ceea după ce fusese trimis. Probabil, din astă pricină zicea că cel mai bine se simte în tren.

Odată, a venit la Socrate un tânăr, după un sfat. Îi venise vremea să se însoare și el nu știa ce să facă, să-și pună pirostriile sau să mai aștepte.

Filosoful i-ar fi zis: „Indiferent ce vei face, oricum mai târziu o să-ți pară rău. Totuși, sfatul meu e să te însori, Dacă vei avea o soție bună vei fi fericit, dacă nu, vei deveni filosof.”

Știa el, înțeleptul, ce zice. Și nu din auzite…

Stau acum și mâ gândesc dacă nu cumva acesta a trebuit să fie norocul lui Volontir, al lui Vieru și al altora. Cine știe?…

 

Nota redacției: Am primit acest text în poșta redacției. Am ezitat dacă e cazul să-l publicăm sau nu, în cele din urmă, am făcut-o.

De altfel,  textul nu exprimă defel opinia redacției NordNews!

 

 

 

leave a reply