Lidia Pădureac // Crimă împotriva umanității cu victime nereabilitate (moral) – foametea din RSS Moldovenească

Perioada dominației sovietice în Basarabia ascunde și o serie de  crime săvârșite de regim, una din cele mai grave fiind foametea provocată în anii 1946-1947, care a răpit viața a peste 200 mii persoane (circa 10% din populație). 

Odată cu trecerea timpului tăinuirea sau trecerea sub tăcere a acestui fenomen devine și mai periculoasă nu doar prin faptul că atunci a atrofiat sentimentele umane ale basarabenilor – cei rămași în viață și astăzi sunt jenaţi şi frustraţi de faptul că au făcut parte dintr-o societate în care instinctele supravieţuirii fizice au dominat raţiunea – dar și prin faptul că astăzi mulți oameni  mai rămân încă nereabilitați.

În Republica Moldova nu există o lege de condamnare a comunismului sau de recunoaștere a victimelor foametei. Pe de o parte, societatea nu pune la îndoială, dar nici nu depune efort să-şi amintească de suferinţele şi umilinţele la care a fost supusă populaţia. Pe de altă parte, nu există un cadru legal prin care generaţia foametei să fie recunoscută drept una suferindă fără vină.

În Legea Republicii Moldova din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nu sunt menţionaţi sub nici o formă oamenii care au îndurat foametea provocată de regimul comunist. De menţionat că statul vecin, Ucraina, care în anii 1932-1933 s-a confruntat cu o foamete cumplită, a recunoscut prin lege statutul de victimă pentru cetăţenii care au suferit acest calvar.

În 1991 Rada Ucrainei a adoptat Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, iar în 2006 a adoptat Legea privind foametea organizată din Ucraina în anii 1932-1933. Art. 4 din respectiva Lege prevede: „Statul asigură condiţii pentru efectuarea cercetărilor şi realizarea activităţilor în vederea perpetuării memoriei victimelor Golodomorului în Ucraina din anii 1932-1933 în baza unui program de stat corespunzător”. Refuzul autorităţilor centrale de a clarifica statutul victimelor foametei împiedică constituirea unei atitudini ferme în societate faţă de crimele regimului comunist în Republica Moldova.

Lipsa unor practici imuabile privind comemorarea victimelor foametei şi educaţia ocazională în acest domeniu sporesc factorii de risc pentru ştergerea treptată din memoria colectivă a acestei catastrofe umane. În Republica Moldova nu există un monument naţional în memoria victimelor foametei. Doar în câteva localităţi, la iniţiative private, au fost instalate plăci comemorative sau stele ( un caz recent: troița în memoria victimelor foametei din satul Sofia, r-nul Drochia).

Instituţiile statului nu iniţiază şi nu organizează (cu mici excepţii) comemorarea victimelor foametei, astfel contribuind, intenţionat sau din imprudenţă la uitarea colectivă a uneia din cele mai grave crime împotriva umanității săvârşite de regimul stalinist în Basarabia.

Printre altele: în decembrie 2016 cercetătorii implicaţi în cadrul programului de stat „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941, 1944-1953” (coordonator dr. hab. prof.univ. Anatol Petrencu) au adresat Parlamentului Republicii Moldova un demers de iniţiativă legislativă prin care au argumentat necesitatea recunoaşterii statutului de victimă pentru persoanele care au suferit în timpul foametei provocate de autorităţile sovietice.

La 26 iunie 2017  Ministerului Justiţiei a dat un răspuns prin care a declarat că „propunerea nu este în concordanţă cu conceptul Legii nominalizate. Adiţional, extinderea numărului beneficiarilor de compensaţii şi înlesniri sociale, necesită identificarea şi alocarea surselor suplimentare din bugetul de stat, costul cărora nu este estimat”. De fapt, istoricii au cerut reabilitarea morală a victimelor foametei și nu și o recompensă financiară pentru acestea.

leave a reply