Lidia Pădureac // Foametea din Basarabia (1946-1947): bolnavii „D”

Foametea din 1946-1947 a fost mistificată și mitologizată în perioada sovietică, pentru a umbri în memoria oamenilor probele ce dovedeau vinovăția oficialităților comuniste. Acest fenomen tragic a fost precedat de privarea sistematică a populației de rezervele alimentare. În timpul operațiunilor militare de pe teritoriul Basarabiei din cadrul războiului doi mondial armata sovietică era întreținută de localnici.

În 1944 la trecerea prin localităţi sau în cantonamente fiecare soldat putea lua ce dorea din avutul ţăranului. Deşi nemulţumită, populaţia s-a consolat cu acest comportament, crezând că e o situaţie provizorie. O altă povară a fost şi constrângerea populaţiei în vederea achitării impozitului agricol pentru anii războiului 1941-1943 (aşa numita „nedoiomca”).

Politica fiscală a devenit tot mai apăsătoare, gospodăriile fiind lipsite de ultimele rezerve. Venitul impozabil total al unei gospodării se calcula prin însumarea venitului impozabil de la toate sursele de venit agricol şi neagricol. Prin decizia guvernului gospodăriile erau obligate să livreze grâu, floarea soarelui, cartofi, fân (indiferent de cultivarea practică a acestor culturi – adică dacă nu le cultivi, le cumperi și le livrezi statului), precum și carne, ouă (pornind de la suprafaţa pământului posedat, nu de la numărul vitelor, păsărilor ce le aveau în gospodărie).

La nivel republican, în anul 1945 planul livrărilor de pâine a fost realizat cu 107,4% , de carne – 120,4%. Refuzul de a achita livrările către stat era calificat drept sabotaj şi pedepsit cu închisoarea. Pentru neachitarea a câtorva kilograme de grâu persoana era condamnată de la 5 la 25 de ani de puşcărie. Din cauza subnutriții un număr enorm de oameni s-a îmbolnăvit de distrofie. În procesele verbale ale şedinţelor Consiliului Executiv Bălți, de exemplu,  pentru a camufla gravitatea situației și numărul mare al persoanelor extenuate de subnutriție, cuvântul „distrofie” era înlocuit prin litera D, „bolnavi D” sau „grupa D”.

Cea mai mare parte a acestora au pierdut lupta pentru viață. În pofida numărului mare de decese regimul a obligat populația muribundă s[ livreze în continuare produse alimentare statutului, astfel încât către 1 ianuarie 1947 planul rechizițiilor a fost realizat în volum de 101%.

Atitudinea criminală a oficialităților față de populație se evidențiază și prin faptul că în timpul foametei multe produse agricole, colectate forțat de la populație erau păstrate în condiţii inadmisibile: sute de tone de grâu și porumb s-au stricat în depozite improvizate.

Consecinţele grave de ordin uman, material şi moral ale foametei reprezintă argumente incontestabile pentru a pune sub acuzare oficială și publică actele de injustiție care țin de trecutul sovietic al Basarabiei.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata